Liviu Dragnea sau folosirea halucinației în direct la tv ca instrument de bătălie politică. România lui Cristoiu
- Ion Cristoiu
- 30 ianuarie 2018, 20:58
Luni seara, după 11 noaptea, obosit de un eseu despre Stalingrad – Breaking news-ul care l-a învins pe Hitler, mi-am zis să fac o pauză de lucruri serioase și să trec la semințele de ronțăit care sînt talk-showurile.
Din buton în buton, trecînd pe la Realitatea tv, unde un tip o compara (defavorabil îmboldit de privirile deocamdată anti PSD ale lui Rareș Bogdan) pe Viorica Dăncilă cu Regina Maria, comparație hazardată, deoarece, din cîte se știe, Regina Maria nu era din Teleorman, pe la România tv unde era radiografiat cazul unei stafii care trimite email- uri cu viruși, am ajuns la Antena 3.
Aici întreg micul ecran era umplut de mai multe persoane rezumate la nivel de bust. Unele se mișcau, altele nu. Curios să văd dacă toate erau vii, mi-am dat seama că unele erau prezente în studio sub forma zisă și în carne și oase, în timp ce altele erau prezente doar cu vocea de la telefon, drept pentru care își trimiseseră pozele să le reprezinte și sub formă de imagine.
Pentru Mihai Gâdea talk-showul nu e, cum scrie la abecedarul meseriei de jurnalist, un moment în care moderatorul pune în dezbatere un subiect pentru a afla, printr-o mînuire de acar a intervențiilor, adevărul, nu de puține ori ieșit din controversă, ci un spectacol în care invitații, cam aceiași seară de seară, trebuie să întărească prin viu grai predica ținută de el în deschidere. De data asta, invitații fuseseră convocați ca să-și exprime adeziunea la părerea lui Mihai Gâdea potrivit căreia mai înainte Liviu Dragnea acordase tot lui Mihai Gâdea un interviu istoric.
Atmosfera dorită de Mihai Gâdea era una de venirea unei Primăveri eterne. Aveai impresia că vorbise în direct nu președintele PSD, ci însuși Petrache Lupu de la Maglavitul mutat în Kiseleff. Din cele spuse de Mihai Gâdea în deschidere, am înțeles că Liviu Dragnea îl acuzase pe șeful SPP, Lucian Pahonțu, că s-a implicat în bătălia pentru scoaterea sa din viața politică.
Liviu Dragnea e președintele PSD și președintele Camerei Deputaților. Chiar dacă partenera sa de viață n-a trecut de vîrsta discotecii, Liviu Dragnea e om în toată firea, dacă e să ne gîndim nu numai la cariera sa de pînă acum, dar și la puterea care i se atribuie. O asemenea acuzație – mi-am zis – e de o gravitate ieșită din comun. Mai întîi, pentru că SPP-ul e subordonat președintelui, și dacă Lucian Pahonțu se implică în bătăliile politice, păstrarea sa în fruntea Serviciului e o gravă eroare din partea lui Klaus Iohannis.
Apoi Lucian Pahonțu e șeful unui Serviciu care se ocupă de protecția demnitarilor. Din cîte mi-am dat seama din momentele în care la emisiuni demnitarii au venit însoțiți de cei de la SPP, lucrătorul SPP e o persoană care știe mai mult decît nevasta demnitarului faptele și cuvintele acestuia de fiecare zi. Acuzația adusă de Liviu Dragnea arunca asupra tuturor lucrătorilor SPP suspiciunea de a fi niște informatori mizeri plasați de șeful lor pe lîngă demnitari pentru a-i spiona în favoarea lui Klaus Iohannis.
Dincolo de acestea, acuzația lui Liviu Dragnea punea la îndoială însuși statul de drept din România. După SRI și DNA, o altă instituție de forță a statului apărea drept implicată anticonstituțional în viața politică internă.
L-am lăsat pe Mihai Gâdea să dirijeze mai departe corul de invitați și am dat fuga la Internet să văd ce - a zis precis, cu subiect și predicat, Liviu Dragnea. La Lucian Pahonțu, Liviu Dragnea se mai referise anterior. O făcuse însă fără a-i da numele și mai ales fără a dezvălui faptele comise de șeful SPP.
Cu chiu cu vai (potrivit tradiției semidocte, site-urile se copiaseră reciproc în materie de declarație, iar Antena 3 nu catadicsise să publice tot interviul pe site, cum ar trebui să facă un post tv care se respectă) am dat de fragmentul din interviul lui Liviu Dragnea:
„Este un coleg de-al nostru, Paul Stănescu – probabil că de aia are şi probleme acum sau poate că este o simplă coincidenţă – el a spus în mai multe întîlniri publice în ţară, la întîlniri ale CExN, că un bun prieten de-al lui a fost trimis de domnul Pahonțu care a spus că nu vorbeşte în numele dumnealui – eu cred că vorbea doar în numele dumnealui – şi a spus că undeva prin martie eu o să fiu executat şi că dumnealui să stea deoparte că o să fie protejat şi chiar o să ajungă preşedintele partidului.”
Experiența de iscoditor prin Istorie m-a învățat o dată pentru totdeauna să verific critic pînă în pînzele albe documentele care sînt textele atribuite unor personalități. Am supus imediat textul rostit de Liviu Dragnea, președintele PSD și președintele Camerei Deputaților minimei verificări critice. Dacă aș fi fost calculator, m-aș fi ars imediat în contact cu un text lipsit de minimă logică și amintind, prin îngălare, de replicile nemuritorilor Cațavencu, Trahanache și Conu Leonida.
Liviu Dragnea declara că un coleg de conducere din PSD – Paul Stănescu, ar fi zis că i-ar fi zis un prieten că Lucian Pahonțu îi transmite prin intermediul său lui Liviu Dragnea că el, Liviu Dragnea, avea să fie executat (juridicește) în martie, urmînd ca Paul Stănescu să-i ia locul. Ne aflăm în plin Lanț al slăbiciunilor la nivelul cel mai înalt al politicii românești.
Madam Piscupescu i-a zis lui Madam Dăscălescu că Madam Iconomescu i-a zis că madam Sachelărescu face și drege.
Nici clarvăzătorii de la Antena 3 și România tv, în concurență de cine are mai multe halucinații transmise în direct, n-ar fi putut folosi o logică atît de sărită de pe fix. Admițînd că spusele lui Liviu Dragnea erau adevărate, nu înțeleg unde e problema. Să zicem că ar fi aflat că Lucian Pahonțu i-a zis cuiva că el Liviu Dragnea va fi executat în martie și că îi va lua locul Paul Stănescu.
Lucian Pahonțu nu-i Stalin, cel care era de-ajuns să tușească într-un anume fel pentru ca o mie de inși să ajungă în fața plutonului de execuție. Liviu Dragnea știe asta. Sau sper că știe.
N-ar fi fost normal să se amuze aflînd chestia cu Lucian Pahonțu? Din cîte-mi dau seama întrebarea mea nu ține cont de un adevăr. Capacitatea politicienilor de a folosit orice instrument în lupta politică internă. Chiar și cel al halucinației în direct la tv.