Dacă în cazul primarului Capitalei şi a fostului ministru al Apărării, lucrurile sunt oarecum logice, apariţia vicepremierului Paul Stănescu pe lista semnatarilor este cu adevărat ciudată. Un alt element neclar este numărul semnatarilor. Dacă în urmă cu o săptămână se vehiculau numele a peste 30 de pesedişti care cereau demisia lui Dragnea, scrisoarea a fost asumată iniţial de doar trei oameni.

De fapt, se pare ca a existat o scrisoare cu mai multe semnături, dar că varianta apărută public nu este cea pe care şi-au dat acceptul cei 30 de pesedişti vehiculaţi. Şi atunci, ce s-a întâmplat? Publicarea scrisorii miercuri a fost grăbită de o afirmaţie a ministrului de Finanţe, Orlando Teodorovici, făcută lunea trecută, care se referea la celebrul Fond Suveran de Dezvoltare şi Investiţii (FSDI). Teodorovici l-a acuzat în acel moment pe ministrul Justiţiei, Tudorel Toader, că îi întârzie proiectele pentru că atunci când are nevoie de semnătura lui, acesta dispare. Printre proiectele întârziate se număra şi Fondul Suveran.

Dar pentru a avea imaginea de ansamblu, trebuie făcut un mic rezumat al acestui proiect. În toamna lui 2016, Liviu Dragnea a defilat în Campania electorală, printre altele, cu proiectul Fondului Suveran de Dezvoltare şi Investiţii. A fost prezentat ca o idée care va ajuta la dezvoltarea infrastructurii mari şi la reindustrializarea României, va investi în agricultură şi va genera foarte multe locuri de muncă. Pe scurt, Dragnea aproape că ne promitea o ţară ca Soarele sfânt de pe Cer. Procesul legislativ de înfiinţare a Fondului prin votul Parlamentului a fost anevoios, dar în primăvara acestui an părea că, în sfârşit, liderul PSD îşi va vedea îndeplinit visul. Numai că, la finalul lunii mai, cu numai o săptămână înainte de votul final din Senat, Victor Ponta a ieşit cu o declaraţie incendiară: Fondul ar fi o idée impusă de un grup de afaceri din Israel iar „tot ceea ce mai deţine Statul Român în companiile publice va trece în mod netransparent în mâini private din afara țării”. Fostul premier îl urăşte cu siguranţă pe Liviu Dragnea, dar se pare că afirmaţia din luna mai a fost un avertisment direct pentru liderul PSD. Totuşi, în data de 7 iunie Parlamentul a votat înfiinţarea Fondului care trebuia să cuprindă 33 de companii de stat evaluate la peste 10 miliarde de euro. Imediat legea a fost contestată la CCR de către partidele de Opoziţie şi, la începutul lunii iulie, de către preşedintele Klaus Iohannis. În paralel cu procesul legislativ privind înfiinţarea Fondului, a mai avut loc un „serial” important: procesul lui Liviu Dragnea în cazul angajărilor fictive de la DGASPC Teleorman. Deşi sentinţa era aşteptată în luna mai, pronunţarea acesteia a fost amânată de două ori, ajungându-se în data de 21 iunie. În dimineaţa acelei zile s-a vorbit mult despre faptul că Dragnea va fi achitat, dar supriză: a primit o condamnare de 3 ani şi şase luni. Executarea lui Dragnea se pare că are legătură cu înfiinţarea Fondului, şi că prima sentinţă a fost doar un avertisment.

 La jumătatea lunii iulie, cel mai apropiat colaborator al liderului PSD, Darius Vâlcov a acordat primul său interviu după o absenţă de doi ani. „Trebuie să anunț că urmează perioada cea mai importantă și cea mai explozivă din programul de guvernare”, a anunţat Vâlcov. După numai trei zile, CCR a anunţat că înfiinţarea Fondului este neconstituţională prin votul Parlamentului. Proiectul lui Dragnea părea îngropat. Numai că imediat, Vâlcov acordă un nou interviu în care vorbeşte despre Fond şi despre soluţia de a fi înfiinţat prin hotărâre de Guvern. Practic, echipa Dragnea arăta că merge înainte cu o idee despre care i s-a transmis că este periculoasă. În aceeaşi perioadă, Liviu Dragnea apare într-o serie de interviuri în care acuză o întreagă conjuraţie mondială care vrea să blocheze dezvoltarea României. În acest context apare din senin Gabriela Firea care cere nici mai mult nici mai puţin decât demisia ministrului de Interne, Carmen Dan, un membru vital al echipei Dragnea. Firea pierde fără drept de apel în timpul CEX-ului de al Neptun de la începutului lunii septembrie şi păreau că lucrurile se vor linişti. Apar informaţii că ar exista o scrisoare împotriva lui Dragnea semnată de peste 30 de lideri PSD, dar canalele prin care au fost comunicate şi lipsa oricărei dovezi duc cu gândul că este mai degrabă vorba de disperarea unei femei care nu înţelege că şi-a depăşit de mult limitele de competenţă. Numai că lunea trecută Orlando Teodorovici a ieşit cu o declaraţie împotriva lui Tudorel Toader în care îl acuza că blochează înfiinţarea Fondului.

Dacă îl acuzi pe Toader că blochează legea amnistiei rişti să îl faci erou chiar în faţa electoratului PSD, dar să îl acuzi că întârzie înfiinţarea unei structuri despre care o mare parte a populaţiei crede că va aduce lapte şi miere, îl tranformi în duşman al poporului. La numai două zile după interviul lui Teodorovici a apărut ciudata scrisoare, semnată de doar trei lideri şi care oricum părea că înglobează mai multe cuvinte decât lexicul cu care ne-au obişnuit. Scrisoarea se pare că a fost doar un avertisment pentru Liviu Dragnea ca să uite de înfiinţarea Fondului. Ce e periculos în el? Multe, dar cea mai importantă este ideea de funcţionare: faptul că pune într-o singură entitate ceea ce a mai rămas profitabil în statul român. O entitate care mai devreme sau mai târziu va fi listată pentru investitori. Adică este o formă mascată şi periculoasă de privatizare. Nu vă imaginaţi că cei trei semnatari sunt nişte eroi patrioţi. Sunt doar trei politicieni mediocri care au crezut că e momentul lor să pună mâna pe putere. De altfel, deocamdată, singura victimă a acestui război va fi Gabriela Firea. Cât despre Dragnea, a câştigat în PSD, dar imediat după referendumul pentru Familie începe recursul procesului său.