Tot mai multe informații ies la iveală privind amestecul FBI într-un complot politic pentru a-l împiedica pe Trump să ajungă președinte.

Un editorial colectiv semnat de board-ul director al Wall Street Journal, în ediția tipărită de joi.

Democrații și presa acuză pe oricine îl critică pe procurorul special Robert Mueller că este conspirator al lui Trump și încearcă să-i submineze ancheta. Dar cine are nevoie de critici când echipa dlui Mueller face atât de multe pentru a-și submina propria credibilitate?

Dezvăluirile de miercuri – ele apar aproape zilnic – includ publicarea de către Departamentul de Justiție a textelor mesajelor din 2016 scrise și primite de Peter Strzok, agentul de contraspionaj al FBI pe care dl Mueller l-a demis vara aceasta.

Aceste mesaje, pe care Strzok le-a schimbat cu un important avocat al FBI, Lisa Page, conțin tirade injurioase foarte colorate la adresa dlui Trump. O asemenea ură la adresa lui Trump nu este surprinzătoare și nu este descalificantă în sine. Mai tulburătoare sunt textele care sugerează că unii oficiali FBI au mers dincolo de antipatie, până la a complota împotriva lui Trump.

„Vreau să cred ceea ce ai spus în biroul lui Andy – că nu este nici o șansă ca (Trump) să fie ales – însă mă tem că nu putem să ne asumăm acest risc”, îi scria dl Strzok dnei Page pe 15 august 2016. El a adăuga: „Este ca o poliță de asigurare pentru evenimentul nedorit că mori înainte să împlinești 40 de ani.”

Despre ce „poliță” vorbește? „Andy” în chestiune este Andrew McCabe, directorul adjunct al FBI. Oficialilor FBI li se permite să aibă opinii politice, însă despre ce fel de acțiune discutau ei, echivalentă cu o „asigurare” anti-Trump?

Într-un alt schimb de mesaje din acea lună, dna Page a „forwardat” un articol legat de Trump și a scris: „Poate a trebuit să fii acolo unde ești pentru că e nevoie de tine să protejezi țara de această amenințare”. El i-a mulțumit și i-a a asigurat-o: „Bineînțeles, o să încerc să abordez problema în acest fel”.

Dl Strzok, vă amintim, este cel care a schimbat cuvintele „neglijență gravă” cu „neatenție extremă”, exonerând-o pe Hillary Clinton în raportul lui James Comey despre email-urile acesteia. (Prima expresie echivala cu o inculpare penală a candidatei prezidențiale – n.r.)

Ședința din biroul lui McCabe avea loc la scurt timp după ce FBI a demarase investigația privind legăturile lui Trump cu Rusia. De asemenea, în iulie, fostul spion britanic Christopher Steel a informat FBI în legătură cu dosarul finanțat de Clinton conținând afirmațiile obscene despre Trump (referitoare la presupuse relații cu prostituate rusoaice într-un hotel din Moscova, niciodată dovedite – n.r.).

Textele explică de ce dl Mueller l-a demis pe Strzok, deși unei persoane oneste nu i-ar fi trebuit atât de mult timp să predea aceste mesaje Congresului, așa cum a fost în cazul dlui Mueller.

Între timp, aflăm lucruri noi despre motivele politice ale locotenentului dlui Mueller, Andrew Weissmann. Judicial Watch a dat publicității săptămâna trecută un email în care dl Weissmann își exprima „respectul admirativ” și o elogia pe Sally Yates, după ce fosta procuroare generală, numită de Obama, a refuzat să aplice interdicția de călătorie (din mai multe țări islamice, suspecte de terorism – n.r.) a dlui Trump.

Acest lucru ar trebui să îngrijoreze pe oricine este interesat de integritatea Departamentului Justiției. Dna Yates avea tot dreptul să demisioneze la vremea respectivă dacă simțea că nu poate aplica ordinul lui Trump. Însă, în calitatea sa de executiv, nu avea autoritatea să sfideze un ordin prezidențial legitim.

Sprijinul dlui Weissmann pentru insubordonarea ei a reprezentat o declarație cu semnificația că și el este parte a „rezistenței”. Acest lucru este inacceptabil pentru un oficial FBI, mai ales pentru unul însărcinat cu derularea unei investigații corecte.

Refuzul continuu al Justiției și al FBI de a coopera cu Congresul nu servește încrederii publice. Procurorul General Adjunct Rod Rosenstein, care îl supervizează pe dl Mueller, a urmat și el linia Mueller – FBI, miercuri, la audierea în fața Comisiei Congresului. El a repetat scuza ridicolă a directorului FBI Christopher Wray că nu poate răspunde la întrebările Congresului din cauza unei anchete a Inspectorului General. Și a refuzat să comenteze informația că Nellie Ohr, soția înaltului oficial din Departamentul Justiției, Bruxe Ohr, a lucrat pentru Fusion GPS, firma care l-a angajat pe spionul britanic Chistopher Steel să creeze dosarul Trump (plătit de Hillary Clinton – n.r.).

Cel care ar trebui să fie cel mai îngrijorat de toate acestea este dl Mueller însuși, care dorește ca dovezile și concluziile anchetei sale să fie credibile. În loc de așa ceva, realitatea arată că unii oficiali FBI – care au lucrat pentru el – par să fie ei cei care s-au amestecat în alegerile prezidențiale.

Congresul trebuie să facă presiuni, în calitatea sa de egal al guvernului, pentru a descoperi adevărul.