Una dintre istorioarele pline de învățăminte pe care profesorul de Drept Civil, un strălucit judecător, le spunea la cursurile pe care le-am urmat, dorind să ne accentueze importanța materiei, era despre un mare profesor de drept din perioada interbelică, Istrate Micescu, dacă nu mă înșeală memoria. Acesta obișnuia să își pice studenții la examenul oral de Drept civil dacă nu îi răspundeau corect la o simplă întrebare. Îi punea să se uite pe fereastră și îi întreba ce văd. Majoritatea răspundea: copaci, femei, bărbați, copii, case, mașini. Răspunsul corect era (și este): persoane și bunuri.

Pentru ultima declarație a premierului de ieri, potrivit căreia contracandidatul său la prezidențiale Klaus Iohannis este un ”lucru”, Dottore a picat examenul de Drept civil dat în direct. Desigur, ne-am obișnuit cu stilul acestuia de a comunica în zeflemea, șmecheresc, de cartier, însă acest mod de comunicare compulsiv denotă, printre multe altele, faptul că premierul nu are reflexul de exprimare, dar și de gândire, pe care îl capeți atunci când ți-ai ros coatele pe băncile unei facultății, ai buchisit și dobândești acel respect de neînlocuit pentru o anumită profesie chiar dacă nu o mai exerciți.   

După ce în seara zilei de duminică declara că el vrea să fie președintele tuturor românilor, că el îi unește pe toți românii, compulsiv fiind din fire declarația nu l-a ținut decât până a ajuns în studioul a3. În seara aceea a primului tur la prezidențiale, am văzut un premier nesigur și asta din cauza datelor de la aceea oră care nu arătau o distanță uriașă între el și Iohannis. Distanță care s-a mărit peste noapte. Sistemul lor a fost mai bun decât al celorlalți, asta ca să îl cităm pe ponta (cu p de la plagiat) cel din 2009 în fața sediului PSD, prins într-unul din prețioasele lui momente când îl ”scăpă gura” și dă ”din casă”. Cel care deja se autoproclamă ”președintele tuturor românilor” l-a atins cu bagheta magică pe contracandidat și l-a transformat într-un ”lucru”. Dar persoanele nu pot fi ”lucruri” oricât de rigizi ar fi în exprimare și oricât de spirituali am dori să părem.

Premierul a picat examenul de Drept civil și asta pentru că românii/cetățenii din Diaspora nu și-au putut exercita un drept fundamental și pentru că cetățeanul e persoana fizică care are capacitate de folosință și de exercițiu, din care derivă toate drepturile și obligațiile, deci drepturi civile, iar dreptul de a vota este fundamental, inalienabil, îngrădit doar în situații precise. În Diasporă, îngrădirea s-a datorat dezorganizării intenționate pentru a limita tocmai exercitarea acestui drept, în fapt un abuz de drept.  

Premierul a picat examenul de Drept civil cauționând un PSD care folosește toate mijloacele pentru a deturna, spre exemplu, voința alegătorilor la vot prin viciile de consimțământ. Voința este un element esențial, definitoriu în oricare dintre acțiunile noastre, iar în Drept are o mare greutate. Turismul electoral, autobuzele pline ochi de ”turiști” care își descoperă brusc vocația de împătimiți ai votului în alte locuri, sau pur simplu cei din mediul rural care votează altfel decât și-ar dori, în toate astea sunt târâți oameni pentru care cei 50 RON sau 100 RON, făina, uleiul, zahărul, încălțămintea din piele ecologică, sunt o mică avere. Primarul care dă adunarea în comunitățile sărace o face folosind violența. Nu îi bate, însă îi amenință și o face spunându-le că se pot linge pe bot de garduri, canalizare, țevi, școli, acoperișuri reparate, locuri de pământ, ajutoare sociale, slujbe, și asta pentru că în micile lor comunități primarul e dumnezeul locului. Casele acestor primari sunt precum centrul universului pentru locuitorii obosiți de sărăcie și de traiul prost care se căciulesc la porțile acestora pentru toate micile lor nimicuri și probleme de zi cu zi. Casele primarilor se înalță sfidătoare, mari, albe sau colorate, împopoțonate, cu piscină, cu mașini strălucitoare parcând nonșalant în fața măgăoaielor ridicate cu banii sifonați din licitații sau proiecte europene. Această monstruoasă afacere local-național-primar-partid care a împânzit harta României cu primarii-dumnezei locali. Pentru bieții cetățeni ce se căciulesc la primar umilința e mai apoi amestecată la birt cu alcoolul prost căruia i se spune ”Genocid”. Umiliți atunci când li se bate în poartă și li se spune cui trebuie să dea votul, amenințați explicit că, dacă nu o vor face, e vai de ei. Crearea acestui mediu în care dependența cetățeanului este forma prin care acesta este controlat este politica socială pe care PSD o încurajează. Acest abuz nu este specific doar PSD, ci tuturor partidelor care s-au perindat la putere. Ceea  ce este însă specific PSD este ”violența” ultimilor doi ani, ca formă de a guverna.

Violența în dreptul civil este o eroare de consimțământ și constă în amenințarea unei persoane cu un rău care îi produce o temere ce o determină astfel să încheie un act juridic pe care altfel nu l-ar fi încheiat. Votul astfel exprimat este nul absolut. Câte dintre voturile care fac cei 40% obținuți de premier sunt de fapt nule absolut? Un alt viciu de consimțământ este dolul sau viclenia și constă în inducerea în eroare a unei persoane, prin mijloace viclene sau dolosive, pentru a o determina să încheie un act juridic. Consimțământul este condiția esențială de fond și generală a actului juridic civil care constă în hotărârea de a încheia un act juridic civil. Oricare dintre acțiunile noastre sunt manifestări de voință care produc efecte juridice civile. Un act juridic este o manifestare de voință. Votul este o manifestare de voință, viciată.

Disprețul pentru Lege pe care PSD  și liderul lui îl demonstrează zi de zi cu asupra de măsură ar trebui să ne înfricoșeze. La acesta adăugăm  intenția de distrugerea  sau asimilarea altor partide (oricum fără doctrină, mai degrabă organizații politic-paramiliare), fluturarea steagului unui naționalism violent, amenințarea cu pericolul ”transilvanizării” echivalent al rupturii teritoriale, reactivarea discursului anti-occidental pe care premierul l-a reafirmat ieri, sunt fie puncte ale unei strategii de deconstrucție națională, fie o politica de mafiotizare pesedistă a României. În oricare dintre situații, în finalul lui 2014 suntem precum o oală sub presiune, radicalizați, o Românie străbătută de la un capăt la altul de discursul urii, furați sistematic la bani și la vot.  Un ”lucru” este sigur și anume: Dottore nu poate face distincția dintre persoane și bunuri/lucruri, numește persoanele ”lucruri” pentru că tot ce a auzit vreodată în materia de Drept civil i-a intrat pe o ureche și i-a ieșit pe alta. Quod Erat Demonstrandum.

Te-ar putea interesa și: