Șeful Parchetelor Militare, general-magistrat Gheorghe Cosneanu, a îndeplinit în aceeasi cauză penală două funcții judiciare, al căror cumul este interzis de lege

Procurorul General al României Augustin Lazăr, care urmărea să fie reconfirmat în funcție, să grăbea să anunțe, pe 8 aprilie, că procurorii Secţiei Militare din Parchetul de pe lângă Înalta Curte au trimis în judecată dosarul Revoluției.

Rechizitoriul a provocat scandal de la început, fiind trimiși în judecată pentru miile de victime dintre 16 și 30 decembrie 1989 doar Gelu Voican Voiculescu, Iosif Rus și Ion Iliescu, acuzați de infracţiuni contra umanităţii.

Augustin Lazăr a fost acuzat public că ar fi pus presiune pe procurorii militari pentru a face repede rechizitoriul ca să-l trimită în judecată. Dovada a apărut imediat, procurorii militari care au instrumentat Dosarul Revoluției au delegat către secțiile de poliție din toată țara să facă audieri în dosar.

În acest sens, pe 11 aprilie, la Secția 8 de Poliție, avocați ai părților au fost chemați pentru a se continua audierile.

Punct și de la capăt

Acum scandalul în jurul dosarului reizbucnește. Din analiza dispozitivului rechizitoriului emis de Secția Parchetelor Militare în dosarul penal nr. 11/P/2014, care este noul număr al Dosarului Decembrie 1989, reiese că procurorii militari au clasat toate infracțiunile comise între 17 și 22 decembrie 1989, dar și multe dintre cele petrecute din 23 până pe 30 decembrie.

La punctul 2 al rechizitoriului s-au dispus o serie de măsuri de clasare a cauzei pe care avocații Asociației 21 Decembrie 1989 le consideră netemeinice și nelegale. Acestea au fost trimise procurorului general Bogdan Licu într-o „Plângere împotriva soluțiilor de clasare dispuse la punctul 2, alin. 1, 2, 4, 13-16 din dispozitivul Rechizitoriului 11/P/2014 din 05.04.2019 emis de Secția Parchetelor Militare în dosarul penal cu același număr și în «Cerere de recuzare a procurorului militar șef al Secției Parchetelor Militare»”.

Cosneanu, jucător și arbitru „Principalul motiv al nulității rechizitoriului emis în această cauză este acela că el este confirmat “pentru legalitate și temeinicie” de procurorul militar care a participat la efectuarea urmăririi penale în cauză”, arată Asociația 21 Decembrie în documentul înaintat procurorului general.

Rechizitoriul a fost emis la data de 05.04.2019 de Secția Parchetelor Militare și confirmat pentru temeinicie și legalitate de procurorul militar șef, general magistrat Gheorghe Cosneanu.

Din dosarul penal rezultă că din anul 1990 și până în anul 2006, deci timp de șaisprezece ani, Gheorghe Cosneanu a efectuat urmărirea penală în același dosar al cărui rechizitoriu l-a confirmat la data de 05.04.2019.

Astfel, în dosarul 63/P/1990, privind decesul prin împușcare în noaptea de 18.12.1989, în zona centrală a mun. Timișoara, a victimei Lela Sorin, dar și rănirea prin împușcare, în aceleași împrejurări de timp și de loc, a altor persoane ce manifestau pașnic împotriva regimului comunist, procurorul militar Cosneanu Gheorghe a desfășurat activități de urmărire penală.

Cumul interzis de lege

Deci, procurorul militar Gheorghe Cosneanu a îndeplinit în aceeasi cauză penală două funcții judiciare, al căror cumul este interzis de lege. El a efectuat în aceeași cauză acte de urmarire penală în calitate de simplu procuror, iar la finalizarea cercetărilor a confirmat rechizitoriul în calitate de procuror militar șef.

Conform legii procesuale penale românești, un procuror care efectuează urmărirea penală, singur sau împreună cu alți procurori, este obligat ca la finalul cercetărilor să dispună ori emiterea rechizitoriului ori clasarea cauzei prin ordonanță. Legea nu îi permite acestuia să și confirme rechizitoriul emis în această cauză, chiar de un alt coleg deal său, obligându-l să participe în nume propriu la emiterea actului de soluționare a cauzei.

Rezultă că procurorul militar Gheorghe Cosneanu a încălcat cu bună știință legea procesuală, afectând asfel interesul tuturor părților vătămate/civile din această cauză de a-și valorifica, măcar și după treizeci de ani, drepturile lor legale.

Această afectare provine din nelegala confirmare a rechiziroriului emis în dosarul penal 11/P/2014, cauză care determină neregularitatea actului de sesizare.

Asociația 21 Decembrie 1989 anunță că va sesiza conduita nelegală a procurorului militar Cosneanu, care constituie și abatere disciplinară, Consiliul Superior al Magistraturii - Inspecția Judiciară.

Extras din Hotărârea CEDO care a dus la redeschiderea dosarului Revoluției

✔ Până în prezent, principala anchetă penală privind utilizarea violenţei, în special împotriva manifestanţilor civili, atât înainte cât şi în urma răsturnării lui Nicolae Ceauşescu, este încă în curs şi face obiectul dosarului nr. 97/P/1990. Stabilirea circumstanţelor şi a persoanelor răspunzătoare pentru moartea violentă a lui Nicuşor Vlase face parte din acest dosar.

✔ Ordonanţa din 20 septembrie 1995 menţiona, de asemenea, că niciun militar sau agent al statului nu a fost victima violenţelor de atunci, astfel că deschiderea focului împotriva manifestanţilor civili neînarmaţi şi neviolenţi fusese ilegală.

✔ În cele din urmă, Curtea reaminteşte că obligaţiile statului în temeiul art. 2 nu ar putea fi îndeplinite prin simpla acordare de despăgubiri, în urma unei proceduri civile deschisă la iniţiativa reclamantului, şi nu a autorităţilor. Ancheta cerută de art. 2 din Convenţie trebuie să poată duce la identificarea celor care pot fi traşi la răspundere. Curtea va cerceta aşadar, în cele ce urmează, dacă acest aspect procedural al art. 2 din Convenţie a fost respectat.

(…) Obligaţia procedurală ce decurge din art. 2 cere realizarea unei anchete efective atunci când recurgerea la forţă, în special de către agenţii statului, a dus la uciderea unei persoane. Este vorba de o examinare imediată, completă, imparţială şi profundă a circumstanţelor în care au fost comise crimele, pentru a putea realiza identificarea şi sancţionarea persoanelor răspunzătoare.

Este o obligaţie nu de rezultat, ci de mijloace. Autorităţile trebuie să fi luat măsuri rezonabile pentru a asigura obţinerea probelor cu privire la faptele respective. În acest context, o cerinţă de celeritate şi diligenţă rezonabilă este implicită. De asemenea, persoanele însărcinate cu ancheta şi cele care efectuează investigaţiile trebuie să fie independente de cele implicate în evenimente, excluzând orice legătură ierarhică sau instituţională şi solicitând o independenţă practică.

Afectarea intereselor legitime ale tuturor părților vătămate

„Cu privire la vătămarea intereselor legitime ale tuturor părților vătămate/civile, menționăm faptul că rechizitoriul confirmat nelegal de același procuror care a participat și la urmărirea penală, are grave carențe cu privire la regularitatea sa, deoarece nu sunt deloc descrise actele materiale ale infracțiunii prin care fiecare victimă a fost ucisă, rănită sau încarcerată nelegal.

Mai mult, nu se reține în acesta o corectă încadrare juridică a faptei, deoarece deși fapta a fost săvârșită prin acte materiale repetate, la încadrarea juridică apare forma simplă a infracțiunii când în realitate era obligatoriu să se rețină forma continuată.

Aceste carențe vor fi de natură să atragă neregularitatea actului de sesizare, fapt ce ne afectează grav interesele noastre. Dacă acest rechizitoriu ar fi fost supus confirmării conform legii, el ar fi trebuit să ajungă “pe masa de lucru” a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care, cu siguranță nu l-ar fi confirmat în această formă și ar fi dat dispoziții de reîntocmire a acestuia într-o formă legală, de așa manieră încât să nu mai poată fi anulat în faza de cameră preliminară”, se mai arată în sesizarea adresată de Asociația 21 Decembrie procurorului general.

Cazurile Ceaușescu, Vlad și Postelnicu

Asociația 21 Decembrie contestă și clasarea altor cazuri din dosar: „Astfel netemeinicia și nelegalitatea soluțiior de clasare privind pe: Ceaușescu Nicolae, Iulian Vlad și Postelnicu Tudor derivă din faptul că la baza acestor măsuri de clasare, procurorul a invocat așa zisa “autoritate a lucrului judecat”, în sensul că deși Nicolae Ceaușescu, dar și celelalte două pesoane au fost condamnate anterior în legătură numai cu anumite fapte săvârșite în cadrul evenimentelor din Decembrie 1989, clasarea dispusă în prezenta cauză se referă la toate faptele penale din cadrul acestor evenimente, săvârșite până în data de 22.12.1989, indiferent de autorul acestora și de persoana care a fost vătămată.

Oricum, cu privire la cei trei, se constată că aceștia oricum nu ar mai fi putut fi cercetați și in prezenta cauză, și eventual trimiși în judecată, deoarece la data emiterii rechizitoriului erau decedați.

Prima problemă care se pune în legătură cu nelegalitatea acestor soluții este aceea că în niciuna din cele trei cauze penale nu s-a dat vreo hotărâre judecătorescă care să dispună o soluție definitivă în raport cu cele peste 2000 de victime ale acestor evenimente rezultate până în data de 22.12.1989.

Așadar, niciuna din victimele respective (sau urmașii acestora în cazul celor decedați) nu au avut calități procesuale, nici în dosarele celor trei, dar nici in alte dosare penale. Pe cale de consecință rezultă că pentru faptele de ucidere, vătămare corporală sau lipsire nelegală de libertate, săvârșite de întregul aparat represiv al statului comunist, în raport cu victimele produse până în data de 22.12.1989, nu s-a efectuat niciodată, în niciun alt dosar, urmărirea penală pentru ca mai apoi să se dispună și o soluție definitivă de către o instanță judecătorească”

Victimele obligate să ia calea procesuală civilă

Procurorul militar, ce a emis rechizitoriul prin al cărui dispozitiv a dispus cele trei măsuri de clasare, confirmă “în clar” că toate victimele de până în data de 22.12.1989 au o singură cale să-și revendice drepturile ca urmare a vătămărilor suferite acum 30 de ani, respectiv calea procesuală civilă.

Este evident că procurorul a cunoscut că de fapt condamnările suferite de cei trei nu s-au referit și la cele peste două mii de victime și nici la faptele penale prin care acestea au fost vătămate.

Toate aceste victime au fost vătămate nu toate deodată, ci succesiv, în împrejurări diferite și de autori direcți, diferiți. Ca atare, avem în realitate peste două mii de acte materiale ale aceleiași infracțiuni (infracțiuni contra umanității) asupra cărora nu s-a pronunțat, în concret, nicio instanță națională, iar procurorul militar, autor al rechizitoriului 11/P/2014, nu le-a mai amintit existența, nu a administrat probe și nici nu a mai dispus o soluție în raport cu acestea.

Pentru a fi aplicabil principiul autorității de lucru judecat, invocat ca temei al clasării, între cauzele cu privire la care ar opera acest principiu trebuie să fie și identificate de obiect, adică să se refere la aceleași fapte sau acte materiale.

Această condiție nu este îndeplinită în situația mai sus evocată, pe cale de consecință nu se poate invoca autoritatea de lucru judecat ca temei al măsurii clasării.

Alte omisiuni

În același timp, dacă studiem cu atenție capitolul de analiză a probelor din rechizitoriu rezultă că la uciderea, vătămarea sau lipsirea de libertate în mod nelegal a unor persoane inocente au mai participat, atât până în data de 22.12.1989 cât și după aceea, în cadrul aceluiași atac generalizat și sistematic, și o serie de cadre militare din toate organele de represiune, atât ale fostului stat comunist, cât și ale noului stat ”democratic”, proaspăt înființat, dar și o serie de persoane cu putere de decizie politică sau administrativă.

Despre unii dintre aceștia se afirmă în rechizitoriu ca sunt responsabili direcți pentru uciderea, rănirea prin împușcare sau lipsirea de libertate în mod nelegal a unui număr de câteva sute de victime (aproape 600), cum ar fi de exemplu cazurile comandanților garnizoanelor Sibiu și Târgoviște, despre aceștia susținându-se și faptul că în mod intenționat ar fi creat diversiuni în garnizoanele lor, în cadrul cărora s-au produs acele sute de victime, atât până în data de 22.12.1989, cât și după aceea.

În ciuda acestor susțineri, care sunt argumentate cu probe, procurorul militar omite pur și simplu să se pronunțe cu privire la acești participanți implicați, după cum chiar el susține, în săvârșirea faptelor penale pe care le-a cercetat.

Procurorul general Licu a mai infirmat o dată dosarul

Prim-adjunctul procurorului general Bogdan Licu dispunea pe 5 aprilie 2016 infirmarea ordonanței nr. 11/P/14 octombrie 2015 a Secției Parchetelor Militare de pe lângă Înalta Curte privind dosarul evenimentelor din 17-30 decembrie 1989 ca fiind netemeinică și nelegală și redeschiderea urmăririi penale în cauză.

„În aceste condiții apreciez că modul în care s-a desfășurat ancheta nu răspunde exigențelor CEDO în ceea ce privește obligația statului de a efectua o anchetă efectivă. (…) Potrivit CEDO, manipularea încadrării juridice a evenimentelor într-un litigiu de asemenea complexitate, astfel încât acestea să facă obiectul unor termene de prescripție, care nu ar fi fost aplicabile dacă aceste evenimente ar fi fost încadrate corect, contravine însuși obiectului și scopului art. 2 și 3.

(…) Apreciez că soluția de clasare dispusă de Secția Parchetelor Militare prin ordonanța nr. 11/P/2014 din 14 octombrie 2015 este netemeinică și nelegală, fiind adoptată pe baza unor cercetări incomplete, cu ignorarea unor informații, date și documente esențiale referitoare la evenimentele din 1989, aspecte care au condus la stabilirea unei situații de fapt incompletă și sub unele aspecte eronată, pe cale de consecință la o greșită încadrare juridică dată faptelor, toate acestea zădărnicind aflarea adevărului și identificarea tuturor făptuitorilor precum și a făptuitorilor din spatele făptuitorilor.

În aceste condiții, infirmarea în totalitate a ordonanței nr. 11 P2014 din 14 octombrie 2015 reprezintă singurul  remediu procesual”, își justifică Licu decizia de infirmare. Înalta Curte a decis prin hotărârea penală 469/2016 din 13 iunie 2016 redeschiderea dosarului așa cum ceruse procurorul generaladjunct.