Dorin Cocoş a explicat în faţa magistraţilor din completul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cum a ajuns să intre în "Afacerea Microsoft". Acesta a recunoscut faptele şi a derscris judecătorilor circuitul banilor pe care i-a dirijat.

Dorin Cocoş a spus judecătorilor că la el au venit Claudiu Florică şi Dinu Pescariu cu propunerea să participe la afacerea licenţelor Microsoft.

DECLARAȚIA LUI DORIN COCOȘ:

” În 2009, Claudiu Florica şi Dinu Pescariu au venit şi mi-au propus să vândă 80 de mii de licenţe Microsoft. Trebuia să intervin la Ministerul Comunicaţiilor, să refac conexiunea cu ministrul Sandu. Era o continuare, mi-au spus că sunt unici distribuitori şi că au preţul cel mai bun de pe piaţă. Nu-l ştiam pe Sandu, dar ştiam că e prieten cu Gheorghe Ştefan şi Gheorghe Flutur şi Florin Popescu. Am apelat la Ştefan care locuia la mine, la Eurohotel.

Am fost de acord cu propunerea lui Pescariu. După câteva zile am avut o întâlnire în patru respectiv eu, Ștefan, Forică şi Sandu. Florică a explicat detaliat ce vrea să vândă şi că acest contract se desfăşoară din 2004. Nici eu nici Ștefan nu ne pricepeam la date tehnice. Contractul trebuia reînnoit pentru că licenţele expiraseră şi că era vorba de o sută de mii de licenţe Microsoft folosite de Guvern.

Costul acestui contract era de 80 milioane de euro. Discountul acordat de Microsoft era de 15 -20% din valoarea contractului. Duscountul urma să-l împărţim. Aceasta a fost prima întâlnire. Ministrul nu a spus nimic. Voia să verifice cele spuse de Florică. La o săptămâna ne-am întâlnit din nou şi Sandu a confirmat că licenţele expiră şi trebuie altele, tot de la Microsoft.

Florică a venit cu propunerea de a împărţi comisionul de 16 milioane de euro, comision încasat chiar de el pe o firmă din Irlanda. Fiecare participant trebuia să luăm câte patru milioane de euro . Trebuia să desemnăm câte un reprezentant care să se ocupe de partea tehnico- financiară şi să încaseze comisionul. Ştefan l-a desemnat pe un domn Dragoş Decebal, iar ministrul avea o firmă pe numele unui prieten de-al lui Florica, în Elveţia.

I-am zis lui Florică ca partea mea să fie folosită pentru campania PDL-ului din 2009 şi să fie livraţi în contul lui Pescariu.

La un moment dat trebuia achitată o scrisoare de garanţie. Nicolae Dumitru a depus doar această scrisoare de garanţie de un milion de euro, nu mai ştiu unde. La minister, la bancă... Dumitru a depus scrisoarea de garanţie. Din câte ştiu eu, asta a fost singura implicare a lui Dumitru în operaţiune. La finalul anului, Florică şi Pescariu m-au întrebat dacă sunt de acord ca din comisioanele noastre să plătim câte un milion de euro pentru Șerban Tănăsescu şi Răzvan Radu care lucrau la Unicredit care a finanţat proiectul că guvernul nu avea bani. Am fost de acord, ce era să fac?

Nu ştiu cum a plătit Florică banii. În campania din 2009 i-am cerut lui Pescariu să facă următoarele plăți: 500 de mii de euro pentru o firmă în China avans şi 300 de mii de euro pentru o filială din Austria a acestei firme, pentru materiale publicitare. Geci, pixuri, 27 de containere de materiale. Valoarea finală a contractului a fost de 3,3 milioane de euro. Restul de bani fiind plătiţi fie de mine, fie din banii lui Dumitru Nicolae.

Personal mi-au rămas în jur de 1,2 milioane de euro din afacere. 700 de mii împrumut bancar care se regăsesc şi în declarația de avere a fostei soţii, şi 550 de mii cash, aduşi de Pescariu”.