În emisiunea „Dosare de presă”, pe evz.ro, Laura Nureldin a vorbit despre valul de ură care s-a abătut asupra sa, în urmă cu câțiva ani, doar pentru că lucra la Antena 3.
La sfârșitul august 2018, Laura Nureldin spunea Adio televiziunii. Jurnalista pleca de la Antena 3, pentru că, spunea ea, obosise psihic să vadă în fiecare zi un război închipuit între românii care se uită la televizor și care s-au antagonizat mai mult decât cei care sunt invitați în studiouri.
Doi ani mai târziu, la începutul lunii august, Laura Nureldin își relua drumul în televiziune, prezentând Observatorul de week-end, la Antena 1. Jurnalista a încercat să explice motivul plecării sale din televiziune, după 16 ani de presă., în emisiunea „Dosare de presă”, pe evz.ro.
„Am plecat îndurerată, revoltată și scârbită de unele reacții venite de la oameni. Unele reacții, de la unii oameni. Mie mi se pare că e o problemă foarte mare generalizarea. „Publicul face așa”, „jurnaliștii fac așa”. Nu tot publicul face așa, nu toți jurnaliștii fac așa. În momentul în care spui „toți oamenii albaștri cu ochii mov sunt așa” și e un singur om albastru cu ochii mov care nu face așa, acelui om îi datorezi scuze.
Deci atunci când am plecat, dacă mi s-ar fi reproșat de către o parte a publicului că sunt un jurnalist slab, eu nefiind jurnalist ca școală, eu am absolvit Psihologie-Sociologie, m-am calificat la locul de muncă, luată așa și pusă să prezint un jurnal în engleză.
Asta mi-a zis Silviu Prigoană atunci, în 2002, „Vezi că mâine dimineață, la 10:00, ai jurnal”. Am avut. Și de atunci, tot așa am ținut-o. Dacă mi s-ar fi reproșat asta, dacă mi s-ar fi zis direct „Ești proastă”, OK, poate că da, poate că nu, putem să discutăm despre asta. În momentul în care te pomenești că ți se varsă în cap un val de ură..., ură, și am proprietatea termenilor, ură, în cea mai crudă formă a ei, de remarci super rasiste și de tot felul de invective, te oprești, te uiți un pic în jur, te uiți la tine și spui „OK, e o meserie pe care o iubesc”. Tot timpul am spus asta. E o meserie pe care o iubesc foarte mult. Așa cum e ea. Câteodată, de multe ori, greu de făcut, frumoasă, are de toate. Dar am pus în balanță lucrurile. Cât primesc? Nu mă refer la partea financiară, la satisfacție. Cât primesc și cât mă costă? Și atunci când am constatat că tot valul ăsta de ură începe să mă coste nervi și sănătate, am zis „Gata! Aici mă opresc. Pentru ce?””, a spus Laura Nureldin.
„Unii oameni au o percepție foarte ciudată asupra televiziunilor de știri”
În timp, jurnalista a înțeles, din experiență proprie că unii oameni consideră că cei care lucrează în televiziuni de știri un fel de „soldăței de plumb”, fără sentimente, opinii sau preferințe proprii.
„Cred că nimic din ce ar putea să facă un om nu justifică așa ceva. Evident că de pe Facebook porneau toate. La un moment dat, orice aș fi zis... Ok, hai să o luăm mai din urmă. Eu am lucrat până de curând, aproape exclusiv în televiziuni de știri. În afară de un an, în care am prezentat o emisiune la TVR1, „Papucul doamnei” se numea.
Unii oameni au o percepție foarte ciudată asupra televiziunilor de știri. Și asupra celor care lucrează în televiziuni de știri. Îi privesc ca pe niște soldăței de plumb, care trebuie să se comporte într-un anumit fel, așa cum cel de acasă își imaginează că trebuie să se comporte. Ăia nu sunt soldăței de plumb. Sunt oameni. Care au și ei convingeri, opinii, preferințe.
Sigur că trebuie să fii echilibrat. Echidistant nu ai cum să fii niciodată, pentru că ești om și ești subiectiv. Dar trebuie să fii echilibrat. Unii oameni consideră că, dacă lucrezi la postul X sau la postul Y, trebuie să fii așa sau altfel. Eu am fost egală cu mine însămi, indiferent unde am lucrat”, a mărturisit prezentatoarea Antenei 1.
Cum poți să fii blamată sau lăudată pentru același „Piu”
Scriitoarea Laura Nureldin a explicat foarte plastic modul total subiectiv în care sunt apreciați jurnaliștii de la posturile de știri, de către publicul larg. Adesea, jurnaliștii sunt înjurați sau apreciați în funcție de mogulul pentru care lucrează coroborate cu preferințele politice ale telespectatorilor.
„Atitudinea unora, însă, s-a schimbat în funcție de locul în care am lucrat. Puteam să scriu „Piu”, pe Facebook și, dacă lucram la postul X, eram înjurată pentru „Piu”. Dacă lucram la postul Y, eram aplaudată pentru „Piu”. Oamenii nu mai erau nici măcar atenți la ce spuneam și la forma în care o spuneam.
Odată, de pildă, am avut o știre despre acea schimbare din rugăciunea ”Tatăl nostru”, la catolici. În loc de „și nu ne duce pe noi în ispită”, a devenit „nu ne lăsa duși în ispită”. Și au sărit unii, care nici măcar nu erau catolici, adică nu-i privea pe ei, „Domnule, cum să se întâmple așa ceva, că trebuie să fie cum era la început. Și eu am scris atunci, îmi amintesc vag, nu pot să citez exact, „În primul rând, nu prea mai știe nimeni cum a fost inițial, în afară de oamenii care au scris atunci Biblia, e un text care a trecut prin nenumărate traduceri și răstraduceri și pe urmă mi se părea mai corectă formula cea nouă”.
Asta e tot ce am zis. ”Cine-i asta?”, Eram așa, în același timp, în același comentariu, al aceleiași doamne: „Musulmancă” (nu sunt, sunt botezată creștin, dar n-are nicio relevanță) „Musulmancă, atee”, plus alte lucruri legate, desigur, de faptul că nu sunt blondă cu ochi albaștri. Ăsta e doar un exemplu. De la așa ceva”, a mai spus Nureldin.
„I-am făcut vedete pe hateri”
Laura Nureldin a refuzat să fie o victimă a bullying-ului online. Jurnalista a făcut publice câteva mesaje de o răutate greu de înțeles. Screenshot-urile există și azi, într-un folder numit, în mod sugestiv „Vedete”, pe contul său de Facebook.
„Eu nu i-am considerat niciodată idioți. Dacă este unul singur, zici „N-a înțeles”. Aia e. Ok, te afectează, dar... în momentul în care vine un val de așa ceva, le făcusem și există în continuare pe contul meu de Facebook, le-am făcut un album „Vedete”. Le-am făcut screen-shot la toate mizeriile pe care le scriau și nu ca să mă victimizez, nu ca să mă tăvălesc pe jos, „Aoleo, ia uite ce mi se întâmplă mie”. Dar eu i-am privit ca pe niște bullies. Și un bully se hrănește din jena victimei lui. Iar mulți dintre ei erau oameni care altminteri pozau în intelectuali, în fini. Tocmai de aia. Uite, el e cel adevărat, el e cel care mi-a scris asta.
Încă o dată, nu i-am considerat niciodată idioți. Asta nu e prostie. E răutate. E răutate gratuită. Eu așa o privesc. Răutate gratuită. La un moment dat ajunsesem să postez doar poze cu pisica sau glumițe. Pentru că, pur și simplu nu mai duceam. Dacă îndrăzneam să am o opinie, se declanșa Jihadul. Între timp s-au potolit”, a mărturisit Laura Nureldin.