Dorel din Energie, Ilie Bolojan a făcut o gafă de proporții. Lista „băieților deștepți”

Abia instalat în fruntea Ministerului Energiei, Ilie Bolojan a simțit nevoia să iasă la rampă cu o măsură bombastică, menită să ia ochii publicului: întocmirea unei „liste negre” cu “băieții deștepți” din energie.

Auzind această sintagmă, orice cetățean s-ar aștepta la o demascare a unor rețele obscure, care învârt geamantane de bani, dictează prețurile și blochează piața. Pe bogăție. Numai că specialiștii consultați de EVZ ne-au confirmat temerile. Ilie Bolojan are aplombul celebrului Dorel. Și cam atât...

Bolojan, harnic, dar incompetent

În realitate, documentul guvernamental a ieșit absurd de lung. Lista titularilor care dețin ATR (Aviz Tehnic de Racordare) cuprinde peste 1.400 de firme și vizează proiecte de peste 80.000 MW. Însă justificarea premierului Bolojan pentru a pune la stâlpul infamiei aceste companii frizează ridicolul și trădează o lipsă monumentală de alfabetizare economică. Argumentul său suprem? „Majoritatea firmelor de pe listă (78%) nu au nici cifră de afaceri și nici angajați.”

Să afirmi așa ceva, de la tribuna Guvernului, înseamnă să nu înțelegi elementele de bază ale modului în care se fac investițiile la nivel global. Este o fractură logică majoră între realitatea economică a pieței și retorica populistă de la Palatul Victoria.

Interdicții stupide în SUA. Legi care nu pot fi încălcate, pentru că par a fi glume

Insolvenţa în Republica Moldova. Se aşteaptă reforme radicale. Care este aportul EvZ

Ce este un SPV și de ce o investiție nouă NU are cifră de afaceri

Pentru un ochi neavizat, o firmă fără angajați și cu un capital social minim sună a schemă de evaziune. A te mira însă că o firmă care dezvoltă un proiect energetic de la zero se află în această situație este o inepție. Răspunsul este extrem de simplu și reprezintă o practică standard în Project Finance: se folosesc companii de tip SPV (Special Purpose Vehicle / vehicul investițional cu scop special).

Dacă ne uităm pe lista ministerului, majoritatea poartă denumiri specifice de proiect (ex: Solar Park [Localitate] SRL). Care este parcursul logic al unei astfel de investiții, să zicem, un parc fotovoltaic?

Etapele unui start-up

Înființarea (Start-up-ul): Investitorul deschide o firmă nouă, „curată”, dedicată exclusiv acelui proiect.

Faza de avizare (CAPEX): Prin intermediul SPV-ului, se solicită ATR-ul, se concesionează terenul, se obțin autorizațiile și se cumpără panourile. În această etapă, firma doar cheltuie bani, absorbind investiția.

Cifra de afaceri ZERO: Este matematic și comercial imposibil să ai cifră de afaceri până când parcul nu este finalizat, racordat și nu începe să vândă efectiv curent electric.

Lipsa angajaților: De ce ai ține angajați pe statul de plată în cei 2-3 ani cât durează doar obținerea actelor, ar fi trebuit să se întrebe, în mintea lui Bolojan. Tot el putea să-și răspundă. Nu ai motiv!

Mai mult, după finalizare, activitățile tip paza, mentenanța, curățarea panourilor sunt, prin definiție, externalizate către subcontractori. Angajații direcți sunt inutili din punct de vedere al eficienței operaționale.

Lista guvernamentală nu demonstrează o fraudă, ci pur și simplu manualul de economie aplicat. Ministerul Energiei confundă specula cu faza de dezvoltare a unei investiții.

Giganții energiei, luați la pachet cu speculanții

Cât de relevantă și bine filtrată este această listă a „rușinii”? Aruncând o privire peste cele 1.400 de nume, situația atinge cote de un amatorism periculos. Printre firmele cuplate la acest scandal inventat se numără jucători strategici, piloni ai economiei: Hidroelectrica, OMV Petrom, Engie, Complexul Energetic Oltenia, Electrocentrale București (ELCEN), Rompetrol Energy Holding.

Ce facem cu ei, domnule (prim)ministru? Îi închidem pentru că au deschis firme de proiect cu „zero angajați” pentru a investi în noi capacități de producție? Le anulăm avizele? A-i stigmatiza pe toți, pe baza unei liste brute, înseamnă a lovi direct în investitorii de care România are nevoie disperată pentru tranziția energetică.

Aceste companii folosesc exact același mecanism legal de SPV ca și restul pieței.

Adevărata problemă a lui Bolojan: Blocajul celor 80.000 MW

Lista arată, totuși, o problemă sistemică uriașă pe care (prim)ministrul o ratează din cauza abordării populiste: s-au dat avize pentru 80.000 MW, în condițiile în care consumul mediu al României este de 6.000 - 8.000 MW. Rețeaua Transelectrica este blocată artificial.

Sunt, într-adevăr, speculatori în piață. Cei care obțin ATR-uri fără intenția sau forța financiară de a construi, având un singur scop: să vândă firma (SPV-ul) cu tot cu aviz pe OLX, la un preț speculativ.

Eroarea fundamentală a Guvernului

Eroarea fundamentală a Guvernului nu este că vrea să curețe rețeaua, ci criteriul ales. A-i tria pe acești speculanți folosind drept măsurătoare „numărul de angajați și cifra de afaceri” este o aberație de sorginte comunistă. Lovește la grămadă și în bișnițarul de avize, și în investitorul real, onest, care abia a băgat primele milioane de euro în proiect. Amândoi au firme cu zero angajați!

Soluția reală? Impunerea unor garanții financiare de execuție serioase, scrisori de garanție bancară, la momentul obținerii ATR-ului. Dacă vrei aviz pentru 50 MW, blochezi o sumă substanțială în bancă. Asta ar curăța instantaneu lista „băieților deștepți”, protejând în același timp SPV-urile legitime ale investitorilor reali, care au puterea financiară să ducă proiectul la capăt.

Decizia tehnică de a analiza „țeava” de investiții a României a fost ambalată într-un PR dezastruos, așa cum apare peste tot, chiar și în Hotnews.