Zidul lui Trump este construit pe temeliile minciunii și ale urii. Faptul că unul dintre ultimele acte ale mandatului său a fost o vizită la granița cu Mexicul, pentru a-și verifica a sa capodoperă, este un simbol care trece dincolo de geopolitică: e chintesența unei întregi ere bazate pe încălcarea drepturilor celor mai vulnerabili.
Donald Trump: Trădarea democrației - Trump a fracturat coexistența în țara sa și pe planetă. Dar nu a fost singur. Au fost mulți cei care i-au cântat în strună, acceptându-i grosolăniile, capriciile, scandalurile de corupție, schimbările intempestive în plan internațional; persecuția selectivă a țărilor; protecția altora, precum Arabia Saudită; stigmatizarea oricui i s-a opus; abuzurile juridice...
Și putem continua cu alianțele de extremă dreapta; confiscarea de bunuri și desemnarea de președinți, așa cum a făcut în Venezuela cu Guaidó; lovituri de stat (ca în Bolivia); colonizarea OEA (Organizația Statelor Americane, nr), cu secretarul general Luis Almagro și grupul de la Lima, care se pretează la tot ce miroase a conservatorism învechit; alianța în Brazilia cu Jair Bolsonaro; utilizarea lui Steve Bannon pentru a forma guverne de extremă dreapta peste tot sau persecutarea lui Julian Assange.
Statele Unite s-au născut din actul violent al măcelăririi indienilor
Filosoful și sociologul Boaventura de Sousa Santos scria, marți, într-un articol, că Statele Unite s-au născut din actul violent al măcelăririi indienilor și că această violență a fost prezentă pe tot parcursul dezvoltării lor.
De la războiul civil, linșarea și asasinarea liderilor (îi enumeră pe Lincoln, Kennedy sau Luther King), până la politica externă cu exemple precum Vietnam, Balcani, Irak sau Libia, printre multe altele. La aceasta trebuie adăugată orchestrarea unei serii de lovituri de stat în America Latină, în secolul trecut. Sunt de acord cu această viziune, pentru că, fără îndoială, gigantica țară din nord are o tendință către utilizarea forței, pe care Trump a știut să o exacerbeze și în cadrul căreia s-a mișcat cu un confort absolut.
Și acesta este cazul, de când în 2016 sondajele i-au asigurat victoria lui Trump, recompensând discursul său xenofob, anti-sistem, alimentat de voturile alegătorilor, majoritatea de profil masculin, de o anumită vârstă, muncitori, albi și aparținând zonelor rurale și regiunii Rust Belt (o regiune din nord-estul și vestul SUA confruntată cu declinul industrial din 1980, nr).
Congresul și Senatul au rămas în mâinile republicanilor
Sunt victime ale globalizării fără un proces de reconversie, care i-a lăsat neajutorați, fiind astfel o pradă ușoară pentru acest neofascism pentru care minoritățile negre sau latine nu erau necesare, ci, dimpotrivă, obiect al respingerii.
Congresul și Senatul au rămas în mâinile republicanilor, ceea ce i-a permis (pe atunci) noului președinte să facă tabula rasa cu angajamentele internaționale, cum ar fi acordurile de liber schimb, cele privind schimbările climatice (acordul de la Paris), deschiderea către Cuba sau pactul cu Iranul în materie nucleară.
Un ciclu de regrese, care a culminat în ziua Epifaniei (Bobotezei) cu asaltul asupra Capitoliului de către o hoardă sălbatică, încurajată de însuși Trump, refuzând să plece de la Casa Albă, hotărât să rămână la putere trecând peste Constituție, democrație și, din nou, prin violență ca instrument esențial.
De la frică, la euforie
În 2016, reacțiile la triumful lui Donald Trump au fost de la curtoazia diplomatică rece, care deghiza un dezgust evident al guvernelor mai degrabă progresiste, la mulțumirea conservatorilor și la entuziasmul extremei drepte.
Președintele Franței de atunci, François Hollande, a fost cel care a descris cel mai bine viitorul: „Se deschide o perioadă de incertitudine în lume”, a spus el. O atitudine semnificativ diferită de cea a compatrioatei sale de extremă dreapta, Marine Le Pen, care l-a felicitat pe Trump și poporul american liber.
La fel a făcut și omologul său italian, Matteo Salvini, care vrea să-i facă pe migranți să sufere, cu politica sa a porților închise: „Bună dimineața”, a spus el, „acum este rândul nostru”. Hollande avea dreptate, incertitudinea a fost sentimentul comun. Dar Le Pen și Salvini au avut și ei dreptate.
Mandatul lui Trump a fost o perioadă de predominanță a unei ideologii sălbatice
Mandatul lui Trump a fost o perioadă de predominanță a unei ideologii sălbatice, dăunătoare pentru mediu și distrugătoare a drepturilor omului consolidate, cu o nuanță fascistă clară, care depășește cu mult generoasa etichetă de populist, care îi este de obicei atribuită. Ar trebui să spunem lucrurilor pe nume, fără a forța interpretări care tind să atenueze realitatea.
Istoricul Federico Finchelstein explica într-un interviu că „populismul este o formă autoritară de democrație, cu origini istorice în dictatură și fascism”. Finchelstein face diferența între populismul clasic, care poate fi de dreapta sau de stânga, și noul populism care poate duce la alte concepte.
În acest sens, el se referă la Donald Trump astfel: "Coboară pe scara rulantă a clădirii sale și începe campania cu o expresie rasistă, spune că mexicanii sunt toți violatori și reprezintă un mare pericol pentru Statele Unite.
Deci rasismul nu este un element secundar, ci este elementul central al campaniei lui Trump și apoi al președinției sale.
La fel este aprecierea și chiar glorificarea violenței și a dictatorilor. Și, desigur, uneori chiar și abordarea sa față de politicile care sunt nu neapărat cele istorice ale populismului, ci cele ale fascismului propriu-zis..."
Agenda fascismului
Fascismul folosește democrația și apoi o distruge din interior, rezumă Finchelstein.
Tocmai aceasta a fost agenda unui om care, înzestrat cu o putere imensă, în loc să o folosească pentru a îmbunătăți destinul țării sale și prin extindere a restului umanității, mai ales în vremuri de pandemie, a exercitat-o pentru a-și bate joc, a umili și a folosi instituțiile în beneficiul propriu și, în cele din urmă, pentru a le face praf atunci când rezultatele electorale nu i-au convenit.
La fel cum a făcut Hitler, subliniind diferențele și circumstanțele, Trump a prostituat cuvântul libertate în discursurile sale, transmițând o anumită credibilitate conferită de înalta sa poziție, cu scopul de a dinamita democrația, la momentul potrivit.
Care a fost cea mai nesănătoasă decizie a lui Donald Trump
Poate că una dintre cele mai nesănătoase decizii ale sale și una care îl definește cel mai bine a fost veto-ul cu sancțiuni împotriva procurorilor Curții Penale Internaționale, după inițierea unei anchete cu privire la crime de război și crime împotriva umanității care ar fi fost comise de trupe americane și agenți ai CIA în Afganistan, Orientul Mijlociu, Asia și țări europene ca Polonia, România și Lituania, în era Bush.
Comportamentul lui Trump a fost întotdeauna acesta: dacă nu-mi admiți dictatele, te fac să simțiți greutatea puterii mele, ceea ce a practicat împotriva persoanelor și a țărilor care nu erau în conformitate cu dorințele sale exprese.
Această poziție a urcat în crescendo, până când a culminat cu îndemnul către simpatizanții săi de a lua cu asalt Capitoliul, într-un atac clar împotriva Constituției și împotriva tuturor valorilor care, de la George Washington, primul președinte din 1789, reprezintă esența Americii de Nord.
Rezultatul a fost un bilanț de cinci decese și daune considerabile, care ar trebui să se răsfrângă asupra lui Trump cu toată greutatea legii, și da, cu garanțiile cuvenite ale unui proces echitabil.
Trădare și infamie
"Trump este cel mai rău infractor din istorie, este de neegalat. Niciodată în istoria politică nu a existat o altă figură dedicată cu atâta pasiune distrugerii, în viitorul apropiat, a proiectelor care organizează viața umană pe Pământ", avertizează de ceva vreme Noam Chomsky.
Filosoful și sociologul nord-american indică responsabilitatea președintelui în încălzirea globală - "există o țară care are în frunte un președinte care dorește să intensifice această criză, să alerge spre abis, să maximizeze utilizarea combustibililor fosili, inclusiv a celor mai periculoși, și să demonteze aparatul de reglementare care îi limitează impactul.
Nu există nici o altă infracțiune de genul acesta în istoria omenirii. (...) Dacă poți pune mai mult profit în buzunarele tale și ale alegătorilor tăi bogați, mâine, ce contează dacă lumea dispare în câteva generații?"
Camera Reprezentanților a aprobat un nou proces de punere sub acuzare a lui Trump
Miercurea trecută, Camera Reprezentanților a aprobat un nou proces de punere sub acuzare a lui Trump, pentru incitarea la violență împotriva guvernării. „Nu a existat niciodată o trădare mai mare a unui președinte al Statelor Unite față de funcția sa și față de jurământul său de respectare a Constituției”, a exprimat grav Liz Cheney, a treia ca importanță în partidul republican.
Garda Națională rămâne desfășurată pe holurile Capitoliului, împiedicând alte încercări de asalt, din cauza furiei latente a adepților lui Trump. Incertitudinea impregnează și ultimele sale zile de funcție, făcând ca timpul rămas pentru iminenta inaugurare a lui Joe Biden să pară nesfârșit.
Așa se întâmplă când se trezește fascismul, așa cum s-a întâmplat în acești ani, încurajat chiar de la Casa Albă, către multe alte națiuni, lăsând ca moștenire blestemată o extremă dreapta locală întărită, de asemenea în Spania. Suntem avertizați: mai devreme sau mai târziu, fascismul ajunge să trădeze democrația.
Materialul a fost publicat inițial în infoLibre, în Spania
Traducere: Cristina Zaharia