Donald Trump și politica externă americană: elefantul din magazinul de porțelanuri. Pulsul planetei

Donald Trump și politica externă americană: elefantul din magazinul de porțelanuri. Pulsul planetei

Sfârșitul anului 2018 a adus un adevărat cutremur în politica mondială și la nivel global, odată cu anunțurile lui Donald Trump privind retragerea totală a trupelor americane, rapid și complet, din Siria și a jumătate din forțele din Afganistan.

Anunțul, cu toată imprevizibilitatea și relevanța sa la nivel global, a fost urmat de demisia Șefului Pentagonului, James Mattis, cel mai titrat membru al administrației Trump și cel mai echilibrat, o garanție internațională a îndiguirii lui Trump în spațiul evitării erorilor majore. Nu a ținut, și lumea a intrat în trepidație, odată ce Trump a fost precedat și urmat de nenumărați membri serioși ai administrației și de o pleiadă de civili și generali din Pentagon, o adevărată calamitate pentru postura de forță a Americii.

Într-ale politicii externe, de securitate și apărare, Donald Trump se comportă ca un elefant într-un magazin cu porțelanuri. E de ajuns să se învârtă de jur împrejur și sparge tot, toate fundamentele, toate susținerile, legăturile cu aliați, angajamente, orice. Imprevizibil cu propria măreție a Americii pe care o anunța public, Donald Trump are, probabil, relevanță la nivelul economiei și marilor afaceri, dar sigur „înțelegerea unui copil de școală generală în politică externă”, cum scrie Bob Woodward în cartea sa Fear: Trump at the White House atribuind citatul lui James Mattis, Secretarul Apărării, după o discuție absurdă în Guvern despre de ce ar trebui America să susțină Coreea de Sud.

Într-adevăr, retragerea totală și rapidă din Siria – oricât de puțin rapidă s-ar dovedi ea în final – e un semnal major de slăbiciune, derută, lipsă de strategie și improvizație ad hoc a președintelui Trump, care nu mai poate fi contracarat nici de consilieri avizați, nici de administrația sa. E o dovadă pură de adhocrație, acțiune cu improvizație deplină, sub stindardul faptului că Trump a câștigat alegerile, deci se face cum vrea el, nu cum recomandă consilierii, strategiile, planificările, angajamentele sau aliații săi. “Facem cum spun eu” a devenit noul slogan de la Casa Albă și noul mod de a funcționa al Americii, indiferent de costuri. Și indiferent de motive. Și indiferent cât câștigă rivalii și competitorii săi globali, Rusia cu preponderență, din asemenea acțiuni intempestive.

Ne puteți urmări și pe Google News

Ce contează că, la baza unei asemenea decizii, e o ceartă cu un consilier sau un ministru al său care încerca să-i arate realitatea și consecințele. Pentru a arăta cinei mai tare în administrație, a se sublinia independența și lupta cu statul profund, deep state, se face exact invers decât sunt recomandările. Pentru că la nivelul politicii interne trebuie să arăți forță și determinare, voință și încăpățânare, sacrifici orice, de la oameni buni la poziții strategice și responsabilități globale.

Retragerea din Siria e un dezastru, și am văzut imediat resurgența Stat Islamic și atacurile sale. Nu-i vorba, și Al Qaeda s-a refăcut și amenință cu atacuri cu explozibile și drone împotriva avioanelor de linie în Occident. O avertizează securitatea britanică, o spun experții americani și cei de jur împrejurul lumii. Cât despre retragerea din Afganistan, e echivalentă cu o trădare a propriilor interese, fiind anunțată când SUA negocia cu talibanii în Emiratele Arabe Unite. Acum aceștia știu că SUA vrea să se retragă, deci își modifică sensibil perspectivele. Nu întâmplător atacul major la adresa clădirii guvernului din Kabul imediat după anunț. Câteva ore atacatorii talibani au încercat să preia clădirea. Iată consecințele deciziilor improvizate și ale voinței prost înțelese, aplicate fără cap și fără a ține cont de analize și de consilieri.

Peste toate, demisia lui James Mattis, care anunțase, responsabil, că va pleca la final de februarie, dându-i timp Președintelui să-i găsească un înlocuitor. Unul de greutatea și profilul său. Ei bine, în aceeași pornire vindicativă, Președintele Donald Trump l-a măturat pe Mattis chiar a doua zi, numindu-l pe adjunctul său Patrick Shanahan interimar, un corporatist ajuns în top la Boeing, fără nici o experiență în politica externă sau în contraterorism. Dar care va face cum vrea Trump. Cum Mattis a fost imediat urmat la demisie de reprezentantul SUA pentru contraterorism, Brett McGurk, trimisul SUA în Coaliția împotriva ISIS, situația pare catastrofală, cel puțin la nivelul expertizei în materie.

Într-adevăr, Statele Unite par tot mai mult dirijate de politica bunului plac al Președintelui Trump. Figurile importante și de echilibru ale administrației, care-i dădeau consistență și stabilitate, credibilitate externă și încrederea aliaților de pe toate meridianele, au dispărut una câte una, iar dintre posibilii succesori serioși și credibili ai republicanilor, majoritatea fac parte din grupul care nu vrea să lucreze niciodată cu Trump. Rezultatul este improvizația, neprofesionalismul și promovarea unor lideri proveniți cu preponderență din companii mari, dar fără experiență în zonele administrative în care pătrund.

Și nu e vorba aici doar despre politică externă, securitate și apărare. Atacul dur la adresa șefului Trezoreriei, Steven Mnuchin, și cel al Federal Reserve, despre care Trump a întrebat cum poate fi eliminat legal, a dus la cea mai puternică criză a Bursei pe Wall Street, afectând imediat, prin influență, toate bursele din Asia. Lumea întreagă s-a cutremurat în fața celei mai mari scăderi a burselor de la criză, pentru că Trump vrea să-l schimbe pe șeful finanțelor americane, Jerome Powell, președintele Federal Reserve, numit la propunerea lui Mnuchin, nemulțumit de creșterea dobânzilor. De aici un potop de tangaje pe piață, și prăbușirea cu 653 de puncte a indicelui Dow Jones - medie industrială a Bursei din New York. O altă fantezie adhocratică a lui Trump.