„Cu deosebită durere în suflet, anunțăm trecerea în neființă a celui care a fost Octavian Andronic, jurnalist și caricaturist de o inegalabilă valoare.

Dragă ANDO, soția Mariana, fiica Ana, cei apropiați și toți colaboratorii ce au avut onoarea să lucreze alături de tine de-a lungul deceniilor îți vor simți de-acum înainte lipsa!

Dumnezeu să te odihnească în pace!”, au scris colegii jurnalistului și caricaturistului de la AmosNew, proiectul pe care îl coordona în ultima perioadă.

Octavian Andronic avea 74 de ani. El a fost internat în spital în urmă cu o săptămână și, până la urmă, COVID-19 l-a răpus vineri seara.

A fost fondatorul ziarului Libertatea.

Cum vedea presa la începutul acestui an fatal

„Noul an aduce cu el și un loc gol în indexul publicațiilor cotidiane: Evenimentul Zilei și-a încetat apariția pe hârtie după aproape 28 de ani în care a constituit – uneori mai mult, alte ori mai puțin – un reper al atitudinii  presei față de societate. Spre deosebire de publicațiile care au traversat momentul Revoluției îmbrăcând haine noi sau ajustate, Evenimentul a constituit o noutate absolută, datorită în special modului său de abordare a problematicii cotidiene, nesfiindu-se să scotocească și prin zonele considerate neonorabile sau de-a dreptul nefrecventabile, în numele unui public tot mai puțin dispus să își pună mintea la contribuție pentru a citi printre rânduri (conform unui lung exercițiu) ce vor să spună gazetarii.

Fondatorul ziarului, Ion Cristoiu, a redescoperit tabloidismul de care publicul avea nevoie și a scos dopul ulciorului în care stătuse la dospit nevoia naturală a bârfei și a suspiciunilor, ale cărei arome au copleșit treptat spațiul mediatic. Dacă Evenimentul a fost  noutatea cea mai importantă a celui mai important deceniu al presei libere,  spațiul media a fost dominat de jurnalele care au avut inspirația și forța de a depăși condiția de curele de transmisie ale indicațiilor ideologice și de a-și regăsi rostul fundamental într-o lume eliberată brusc, aproape pe neașteptate,  de cenzură și de dogmatism ideologic. A fost șansa Libertății de a fi fost un veritabil deschizător de drum, dând semnalul eliberării și al întoarcerii la uneltele fundamentale ale jurnalismului. Au urmat, în maniere diferite și cu ajustările de rigoare, Scânteia (nu înainte de a trece prin etapa Scânteii Poporului, cu al său buimăcitor apel: „Comuniști, puneți mâna pe arme!”),  și România liberă pe care martiriul lui Petre Mihai Băcanu a scutit-o de nevoia modificării titlului, care în noua situație chiar suna premonitoriu”, scria jurnalistul într-un editorial din ianuarie.