Doi avocați vorbesc despre anomaliile lui Robert Roșu, condamnat în dosarul „Ferma Băneasa”

„Prima instanţă de judecată a constatat nevinovăţia”

Și ei au semnalat contradicția dintre cele două instanțe, care au decis achitarea, apoi condamnarea.

„Până joi, Robert a fost o persoană nevinovată. Procesul penal în care a fost implicat s-a desfăşurat fără ca el să se afle sub imperiul vreunei măsuri preventive. Încă din timpul urmăririi penale, un judecător din cadrul ÎCCJ a decis, printr-o hotărâre definitivă, înlăturarea oricărei forme de afectare a libertăţii sale întrucât, din probele prezentate de acuzare, nu rezultă nici măcar suspiciunea că ar fi săvârşit vreuna din faptele imputate, „acţiunile sale înscriindu-se în limita activităţilor pe care le desfăşoară un avocat”.

După o cercetare judecătorească consistentă, prima instanţă de judecată a constatat nevinovăţia lui Robert pentru toate cele 5 fapte reţinute în sarcina sa, pronunţând, aşa cum a solicitat şi argumentat apărarea, soluţia achitării în baza cazurilor că fapta nu există şi fapta nu este prevăzută de legea penală. Chiar şi acuzatorul său l-a considerat nevinovat pentru una din acuzaţiile iniţiale exercitând calea de atac doar împotriva a patru dintre soluţiile de achitare.

Diana, învinsă de Șoșoacă. Culisele unei decizii care a bulversat alegerile prezidențiale

Angajatul esențial la orice bloc. Costă ceva, dar amenzile sunt mai mari

Declarat vinovat

De joi, Robert a fost declarat, în mod definitiv, vinovat. Nu pentru toate cele patru fapte pentru care Ministerul Public a declarat apel în cauză ci doar pentru două dintre ele. Această soluţie, împreună cu modul de rezolvare a acţiunilor civile şi a chestiunilor complementare, sunt singurele elemente pe care le cunoaştem în acest moment.”

„Cazul Robert Roşu permite evocarea şi a altor anomalii judiciare, care nu pun în discuţie nici autoritatea hotărârilor judecătoreşti definitive nici independenţa judecătorilor ci amintesc mai degrabă de o veritabilă patologie a multora din cauzele instrumentate în timpul vârstei de aur a luptei anticorupţie.

Pentru că este o anomalie efectuarea unei percheziţii domiciliare la sediul unei societăţi de avocatură şi ridicarea nu doar a înscrisurilor referitoare la cauză ci şi a altor lucrări profesionale fără legătură cu acuzaţiile, călcându-se în picioare fundamentele activităţii avocaţiale – confidenţialitatea şi privilegiul cilent/avocat.

Este o anomalie audierea a zeci de avocaţi cu privire la fapte sau împrejurări cunoscute după dobândirea calităţii de avocat fără ca organul de urmărire penală să manifeste vreo minimă preocupare cu privire la încălcarea secretului profesional al avocatului, opozabil chiar şi procurorului, potrivit art. 306 alin.(6) CPP (...)”, au mai spus cei doi avocați.