Anunțul făcut luni, 18 decembrie 2017, de către Parchetul Militar cu privire la „Dosarul Revoluției” nu constituie chiar o premieră pentru jurnaliștii care, în urmă cu 28-27 de ani, se ocupau de aflarea adevărului despre cele întâmplate în zilele fierbinți ale sfârșitului de decembrie 1989. Zi de zi, procurorii erau întrebați despre fapte dezvăluite de presă, despre teroriști, despre rolul unor personaje controversate, cu un trecut pătat, care se înfipseseră în structurile de putere nou create.

În decembrie 1992, Procuratura Militară, condusă de generalul Mugurel Florescu, a produs prima „Sinteză a principalelor constatări efectuate din analiza actelor și lucrărilor de urmărire penală, astfel cum au rezultat din dosarele Revoluției”. Am reușit să obțin o copie a acestei sinteze, discutate pe larg apoi într-o conferință de presă, organizată de procurorul general al României, Mihai Ulpiu Popa Cherecheanu. Documentul, care cred că mai există în arhivele Parchetului de astăzi, consider că are valoarea lui istorică. O primă parte o voi prezenta în acest număr al Evenimentului zilei, împreună cu un alt document care relevă cum au acționat angajații de la IAR Brașov, prin ridicarea unor avioane și elicoptere pentru contracararea unor atacuri considerate teroriste de șefi ai armatei.

La televizor se perindau fel de fel de personaje și se vehiculau informații despre atacuri aeriene, despre otrăvirea apei din baraj, despre teroriști care deschideau focul asupra militarilor sau asupra populației civile, despre faptul că în Spitalul de Urgență Floreasca au fost aduși teroriști răniți și drogați, că securiștii-teroriști continuă măcelul în diverse puncte ale țării. Ulterior, rând pe rând, toate acestea aveau să fie demontate și de presă, dar și de procurori.

CINEVA sconta pe o reacție din partea unor forțe care l-ar fi vrut pe Ceaușescu reinstalat la putere

„O înfățișare completă, multilaterală și obiectivă a tuturor evenimentelor care s-au consumat în timpul Revoluției din decembrie 1989 cunoaște un grad de complexitate deosebită. Urmărirea penală, efectuată într- o multitudine de dosare, este o parte dintr- un întreg, iar reconstituirea întregului mozaic va permite conturarea unei imagini cât mai apropiate de adevăr asupra Revoluției din decembrie 1989”, își începeau procurorii militari expunerea în documentul de sinteză din 1992.

Pe parcursul anchetei au fost consultați și câțiva psihologi. Opiniile acestora i-au făcut pe procurori să ajungă la concluzia că „în psihicul fiecăruia dintre indivizii care au tras a existat o anumită reprezentare, fie ea denaturată sau nu, prin intermediul formidabilei presiuni psihologice, pe alocuri dirijate, iar pe alocuri ca o reacție firească a unor întâmplări receptate personal”. Războiul psihologic care s-a dus este considerat de procurorii care au lucrat în dosare în primii ani 90 ca fiind tot o diversiune care a avut la bază acțiuni de dezinformare. CINEVA sconta pe o reacție din partea unor forțe care l-ar fi vrut pe Nicolae Ceaușescu reinstalat la putere.

„Marea majoritate a conflictelor care s-au creat, ca și a confuziilor pricinuite, au pornit de la o anumită stare de spirit. Această stare de spirit are mai multe explicații: ea constituie în primul rând expresia unor manifestări reacționale, prilejuite de evenimentele care s-au soldat cu fuga lui Ceaușescu și căderea regimului acestuia. Se sconta, așadar, pe o reacție din partea acestuia, presupunându- se că are în rezervă anumite forțe, mai mult sau mai puțin oculte, care vor reacționa în sensul readucerii acestuia la putere. Acest proces anticipativ, firesc de altfel, justifică modul în care s-a ajuns la prefigurarea imaginii unui adversar potențial”, au comunicat procurorii militari.

Sunt consemnate în Sinteză și informațiile false care au indus panică și au făcut unele forțe ale statului să acționeze haotic;

● Informații despre existența și folosirea unor trupe de desant care ar fi decolat cu aeronave străine de pe aerodromuri din Orientul Apropiat și din Nordul Africii;

● Existența unor teroriști de origine străină, care se antrenează în regiunea Brașov;

● Încercarea de a infecta apa în diferite cartiere ale Capitalei;

● Provocarea exploziei la reactorul atomic de la Măgurele;

● Știri false despre pregătirea unui atac chimic, care urma să fie declanșat în perioada 25-26.12.1989 prin distrugerea unor depozite cu materiale toxice din Capitală;

● Mai multe edificii din București au fost minate;

● Pregătiri care se fac pentru declanșarea unor epidemii, folosindu-se diferiți microbi ce ar fi rezultat din cercetările efectuate în institutele specializate din București.

Procurorii militari au înțeles foarte repede ce s-a întâmplat cu adevărat în decembrie 1989

​

Diversiunea radio-electronică. Ce s-a întâmplat pe aerodromul IAR Brașov în perioada 20-27 decembrie 1989

În Sinteza despre evenimentele din decembrie 1989, procurorii militari vorbesc și despre diversiunea radio- electronică, pe care au constatato după ce au strâns un noian de probe și mărturii. Documentul despre ce s-a întâmplat la IAR Brașov face parte din aceste probe. Interesant este că, abia astăzi, procurorii militari vorbesc despre detriorarea unor probe, deși mai mulți jurnaliști au scris despre acest lucru, atrăgând atenția că există pericolul ca o serie de elemente predate autorităților să fie distruse sau să dispară. Spre exemplu, eu aflasem că mai multe dispozitive aeriene, care pe radare puteau fi confundate cu elicoptere sau avioane, au fost depozitate într- o încăpere din Casa Poporului, azi Palatul Parlamentului. În 1998, când m-am interesat despre acestea, am primit informația că nu se știe unde au ajuns.

Revenind la consemnările procurorilor din 1992, iată ce susțineau despre diversiiunea radio-electronică:

„În perioada 22-25.12.1989, situația aeriană a fost deosebit de complexă, fiind descoperite prin radio-locație peste 1.300 de ținte aeriene (30-60 simultan), cu caracteristici de zbor asemănătoare elicopterelor, care au evoluat în special în Dobrogea, Câmpia Română, Banat și în zonele de Nord-Vest ale Transilvaniei.

Pentru a mări credibilitatea în privința acestor ținte, care în marea majoritate erau imitate, s-au folosit pe timp de noapte mijloace aeriene luminoase, care au evoluat deasupra și în apropierea unităților de Apărare Anteaeriană și de Aviație.

În acțiunile de bruiaj și dezinformare s-au folosit mijloace moderne, proabil stații portabile de bruiaj, de imitare ținte (din apropierea unităților), stații de bruiaj de bord, mini-elicoptere sau baloane autopropulsate, telecomandate prin radio și rachete luminoase”.

Ni se dă și o statistică: în perioada 22-25 decembrie 1989, din ordinul comandantului Apărarii Antiaeriene, s-au executat 52 de ieșiri avion-vânătoare, 26 de ieșiri de elicoptere și trageri cu artileria, mitralierele și rachetele- antiaeriene. Au fost lansate 58 de rachete antiaeriene de diferite tipuri, dintre care peste 60% au explodat la ținte.

„În urma analizelor acțiunilor de luptă desfășurate în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989 s-a ajuns la concluzia că țintele aeriene sunt imitate și s-a ordonat încetarea tragerilor cu rachete antiaerienem, iar tragerile cu artileria și mitralierele antiaeriene să se continue numai pe ținte aeriene observate vizual. Subunitățile de cercetare și bruiaj radio-electronic ale Armatei și Aviației (CAAT și CMM) au interceptat, fără a putea localiza, unele mesaje radio în gama UUS – specifice aviației – în diferite limbi: engleză, bulgară, turcă, sârbă și arabă”, mai consemnează procurorii din 1992.

Cine să fi creat această diversiune? De unde proveneau aceste ținte false? Până astăzi niciun procuror nu a dat răspuns la aceste întrebări.

​