Dintre cei angajați în bătălia pentru scoaterea Serviciilor Secrete din bătălia politică, parte din Războiul dus de o mică parte a societății noastre cu Statul paralel, cel care a infectat democrația autentică transformînd-o într-o democrație de tip african, colonelul Daniel Dragomir a înțeles că doar documentul și data exactă mai pot constitui cît de cît arme eficiente într-o țară împietrită în fascinația față de Securitate.

Așa se face că în gălăgia de vorbe goale care e campania pentru denunțarea abuzurilor comise de Servicii, de SRI mai ales, sub privirile protectoare ale Ambasadei americane la București, o antenă CIA sub acoperire, Daniel Dragomir, vorbind mai puțin, doar atît cît trebuie, se mulțumește să prezinte documente. Ultimul, arătat opiniei publice în cadrul unei conferințe de presă extraordinare, concepute pentru a conferi impact evenimentului, poate fi considerat una din probele zdrobitoare ale implicării SRI în politică, la început sub comanda lui Traian Băsescu și, mai apoi, după alegerile prezidențiale din 2009, pe cont propriu, din nevoia sergenților majori mesianici de a fi pe șest făuritori de politicieni, de partide, de jurnaliști, de premieri și de președinți.

E vorba de „Mandatul de supraveghere tehnică nr. 846/UP din 4 iulie 2014, ora 12.30 emis în dosarul nr. 26/2014 de judecătoarea Corina Jijiie de la Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, între timp pensionată, pentru o perioadă de 30 de zile, începînd cu data de 4.07.2014 pînă la 2.08.2014, pentru supravegherea video, audio sau fotografiere, „cu încuviinţarea pătrunderii în spaţiul privat pentru activarea mijloacelor tehnice”, faţă de următorii”(sînt enumerate peste 80 de persoane, dintre care numeroși oameni politici). „Ulterior, pe 2 octombrie 2014, în acelaşi dosar, prin încheierea nr. 217 judecătorul Horia Valentin Şelaru – numit judecator la Înalta Curte în iunie 2013, venit direct de la Parchetul General din funcţia de procuror, prin susţinerea unui concurs – a dispus prelungirea pe o durată de 30 de zile, cu începere din data de 2.10.2014 pînă la 31.10.2014 a mandatelor de supraveghere tehnică, constînd în interceptarea comunicaţiilor ori a oricărui tip de comunicare la distanţă, supravegherea video, audio sau prin fotografiere, localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice, faţă de persoanele din mandatul emis de Jijiie, dar şi alţii, precum” (urmează lista). În nenumărate rînduri am arătat că unul dintre cele mai grave abuzuri ale SRI în ultimii 12 ani l-a constituit folosirea mandatelor de siguranță națională pentru obținerea de informații cerute de implicarea SRI în politică. Controlul vieții politice, dar și al vieții economice, al vieții publice în general, presupune obținerea de informații despre diferite persoane, despre partide, despre jurnaliști, despre oamenii de afaceri.

Una dintre cele mai mari probleme ale raportării Serviciilor secrete în democrație la Constituție o reprezintă tendința, altfel firească pentru instituțiile de forță, de a dirija viața social- politică și economică a unei țări. Pentru a contracara această tendință, democrațiile au impus serviciilor secrete, pe de o parte, legi aspre, menite a le împiedica să abuzeze de statutul lor de instituții cu acțiuni obscure, la limita legii, iar pe de altă parte, un control riguros din partea parlamentelor, a presei, a societății civile.

Societățile democratice s-au preocupat de punerea și ținerea sub control a serviciilor secrete din două motive:

1. Necesitatea de a asigura condiții corecte pentru lupta politică și lupta electorală, democrația fiind superioară dictaturii tocmai prin libertatea de desfășurare a luptei politice. 2. Respectarea strictă a drepturilor individuale, între care dreptul la viață privată ocupă un loc principal. Spre deosebire de regimurile autoritare, bazate pe principiul priorității statului în raport cu individul, regimurile democratice pariază pe prioritatea individului. Regimurile de autoritate consideră drepturile individului niște bagatele în raport cu interesele statului, ale națiunii; prin urmare intruziunea în viața privată a instituțiilor de forță pare un lucru normal. 

Chiar și în aceste condiții, serviciile secrete încearcă să obțină informații despre persoane și instituții în limita legii folosind pretextul marilor pericole care amenință nația și pe care doar ele, Serviciile, le pot contracara, uneori în confruntare cu civilii, văzuți ca niște iresponsabili cînd vine vorba de siguranța națională.

În ultimii 12 ani, cînd SRI a devenit un fel de juntă militară a țării, obținerea de informații în vederea implicării în politică, în manipularea presei, în obținerea de piețe de desfacere pentru firmele sub acoperire, s-a făcut pe două căi:

1. Cererea și obținerea de la judecători - colaboratori ai SRI a unor mandate de siguranță națională sub pretextul pericolului întruchipat de terorism. 2. Folosirea în interes propriu a informațiilor obținute de SRI în calitate de instituție care execută mandatele de supraveghere tehnică solicitate și obținute de DNA. Nu de puține ori în cadrul Binomului, cînd persoana nu oferea nici măcar pretextul suspiciunii de terorism, SRI apela la DNA, care se grăbea să ceară și să obțină mandate de supraveghere tehnică pentru persoana sau persoanele urmărite de SRI.

Cererea și obținerea de mandate atît pe siguranță națională, cît și pe corupție, se întemeiază legal pe așa numitele suspiciuni. Astfel, există o diferență uriașă între mandatele de siguranță națională și cele pe corupție. Față de mandatele DNA, cele pe siguranță națională au pentru abuzurile SRI un dublu avantaj:

1. Pot fi cerute și folosite și pentru spionarea persoanelor care nu au cum să fie suspectate de opinia publică drept corupte: jurnaliști, membri ai societății civile, politicieni cinstiți. 2. Beneficiază de legea secretului. Dacă în cazul mandatelor DNA, în clipa procesului, opinia publică poate afla argumentele invocate pentru obținerea supravegherii tehnice, în cazul celor pe siguranță națională, SRI invocă secretul operațiunilor sale.

Daniel Dragomir a arătat opinie publice un mandat de siguranță națională prin care, ca într-o lovitură de forță, sînt spionate pînă în cele mai mici amănunte ale vieții private un număr de peste 80 de persoane. Asta scrie pe mandat. În realitate, numărul persoanelor spionate e mult mai mare. Un asemenea mandat dă posibilitatea spionării și altor persoane decît cele aprobate prin mandat. Fiecare dintre cei interceptați, la un nivel care în SUA e aprobat de un judecător cu greu chiar și în cazul unor indicii temeinice de terorism, a intrat în legătură cu alte persoane, și ele importante din punct din vedere politic, jurnalistic, economic, astfel că mandatele semnate cu ochii închiși de judecătorii de la ÎCCJ, au dat SRI posibilitatea de a ști totul despre o mare parte a celor implicați în politică sau în comentarea politicii. Trucul cu emiterea de mandate pentru cineva în scopul precis de a asculta pe altcineva a fost folosit cu brio în cazul Dan Andronic. Jurnalistului i s-a dat mandat de siguranță națională pentru a putea fi interceptat Traian Băsescu, cu care Dan Andronic mai vorbea la telefon.

De ce sînt atît de importante cele două documente prezentate de Daniel Dragomir?

1. Supravegherea tehnică a fost dispusă în perioada campaniei electorale pentru prezidențialele din 2014. Se știe că SRI, prin Florian Coldea, a pariat pe Klaus Iohannis, dar a avut și interesul scoaterii din joc a unor candidați precum Elena Udrea. Numărul uriaș de persoane spionate prin primul mandat ne lasă să înțelegem o vastă Operațiune de obținere de informații pentru propulsarea lui Klaus Iohannis la Cotroceni. La vremea respectivă Klaus Iohannis era doar candidat. Acum, la finele lui 2017, e președinte care vrea să obțină un al doilea mandat. Pentru asta SRI trebuie să obțină informații. Cîte mandate abuzive pe siguranță națională au fost date deja de dragul lui Klaus Iohannis? Cîte vor mai fi date pînă la alegerile din 2018? 2. Mandatul a fost dat într-o perioadă cînd Traian Băsescu își pierduse puterea. Operațiunea SRI de spionare în interes politic are loc pe cont propriu. Dovadă că instituțiile de forță acționau deja încă din 2014 pe cont propriu. 3. Mandatele au fost aprobate de doi judecători de ÎCCJ. Indiferent de argumentele prezentate de SRI, numărul uriaș de persoane, uriașele proporții ale intruziunii în viața personală ar fi trebuit să-i facă pe cei doi magistrați - Corina Jijie și Valentin Șelaru - extrem de reticenți în a le semna. Din cîte se vede cei doi au semnat ca și cum ar fi fost drogați. Sau mă rog, ca și cum ar fi fost în serviciu comandat. Documentele prezentate de Daniel Dragomir ridică din nou problema ușurinței cu care magistrații au devenit complici ai abuzurilor SRI. ​4. Se atrage din nou atenția asupra argumentelor folosite de SRI pentru a cere și obține un mandat de siguranță națională. Daniel Dragomir a prezentat mandatul semnat de judecător. Ca toți cetățenii noștri, el n-a avut acces la nota prin care SRI a fundamentat cererea. Au fost zeci de cazuri pînă acum în care opinia publică a aflat de folosirea abuzivă a mandatelor de siguranță națională. SRI a refuzat și continuă să refuze desecretizarea fie și a unui singur document de fundamentare a mandatelor de siguranță națională.

De ce? Pentru că astfel opinia publică ar afla despre veritabile născociri ale Direcției Juridice de pe vremea faimosului Dumitru Dumbravă în materie de suspiciuni de terorism. Și dacă opinia publică ar afla asta, nu-i așa că s-ar întreba și asupra ușurinței cu care se cer azi mandate de siguranță națională pentru obținerea de informații necesare dobîndirii unui al doilea mandat de către Klaus Iohannis?