În urmă cu mai bine de doi ani de zile, personaje de care nu auzise nimeni până atnci, deveniseră vedete pe care le cunoştea toată ţara. Nenorocirea care se abătuse dintr-o dată asupra noastră, după ce primisem asigurări de la cel mai înalt nivel, adică de la cel mai imformat om din stat, că nu este vorba decât despre o banală răceală uşoară, s-a dovedit a fi cu mult mai rea.
În câteva zile, de la răceala uşoară despre care vorbea preşedintele Iohannis, am ajuns la virusul care ucide totul în cale. La pandemie. La lockdown. La armată pe străzi, alături de forţe de ordine. La interdicţii de neimaginat în urmă cu câteva luni. La depăşirea planului de amenzi la hectar, raportate cu justificată mândrie patriotică în fiecare seară la televizor, aplicate celor care aveau cumva îndoit colţul la declaraţia pe propria răspundere, care îi permitea să iasă să-şi cumpere pâine.
Începuse un război. Cel puţin aşa ni se spunea. Un război cu un duşman nevăzut, feroce şi perfid, despre care nu ştiam aproape nimic. Deci, nu ştiam nici cum să-l combatem. Cum să ne luptăm cu el. Şi, ca în orice război, au apărut şi eroii, Luptătorii pregătiţi, care să ne apere pe noi, ceilalţi oameni de rând, de duşmanul invizibil. Li s-a spus, metaforic, „erii în halate albe”. Eu însumi am scris, la începutul pandemiei, aici, în Evz.ro, despre armata albă. Că adesea criticam medicii şi sistemul medical. Că, din cauza condiţiilor precare din sănătatea românească, medici de valoare luaseră drumul străinătăţii, să vindece pe alţii, după ce învăţaseră carte pe banii românilor. Dar că acum, suntem nevoiţi să luptăm cu virusul ucigaş, cu această „armată albă.”
De la Timişoara, venea în fiecare seară, pe ecranele televizoarelor, o rază de speranţă. Doctorul Virgil Filaret Musta, şef de secţie la Spitalul Clinic de Boli Infecţioase şi Pneumoftiziologie „Victor Babeş”, din localitate, avea rezultatele cele mai bune din ţară în bătălia cu virusul. Informaţiile erau oficiale şi se bazau pe statisticile oficiale. Rata de vindecare la Timişoara, sub bagheta doctorului Musta era cea mai mare din ţară. Deşi, conform aceloraşi statistici oficiale, după un an de pandemie, la Brăila nu se înregistrase nici un deces din cauza coronavirusului, tot doctorul Musta rămânea vedeta. Sniperul care împuşca covidul în cap, ori de câte ori îl prindea. Cu toate că tot de la Timişoara, mai răzbăteau sfaturile unor specialişti, cum ar fi Imbri şi Jurma, căutând şi ei să se lipească de borcanul cu miere al pandemiei, doctorul Musta, şef de secţie într-un spital de specialitate, rămânea vedeta. În fiecare seară, proclama două lucuri: Vaccinul şi testarea PCR.
De sub măştile care acopereau colcăiala ce se petrecea pe banii alocaţi de stat pentru combaterea pandemiei, începuseră să răzbată informaţii neliniştitoare. Se dădeau tunuri. Se făceau bani foarte mulţi din boală, dar mai ales, din spaima oamenilor.
Şi a venit lovitura. Sniperul de la Timişoara, lunetistul care împuşca virusul în cap, a fost el doborât de acuzaţiile DNA-ului. Doctorul Virgil Filaret Musta a fost acuzat, şi acum trimis în judecată, de către DNA. Pentru că ar fi fost unul dintre profitorii pandemiei. Unul dintre cei care s-ar fi îmbogăţit peste noapte, pentru că au avut acces la borcanul cu miere al fondurior alocate şi s-a lins din plin pe degete.
În ce a constat, concret, acest „lins pe degete”, aşa cum afirmă DNA: „Folosindu-se de influenţa pe care o avea în calitate de medic şef de secţie, inculpatul le-ar fi determinat pe trei asistente, în mod direct sau prin intermediul inculpatei Paica Dana Mihaela, să preleveze probe biologice în vederea depistării infecţiei cu SARS Cov – 2, să încaseze contravaloarea testelor RT-PCR şi să elibereze bonuri fiscale în beneficiul societăţii comerciale private la care acesta era acţionar (utilizând o casă mobilă de marcat). Deşi zilnic, în intervalul orar 07:00 – 10:00 ar fi prestat servicii medicale pentru societatea comercială menţionată, cele trei asistente ar fi încasat integral drepturile salariale plătite de spital. La instigarea inculpatului Musta Virgil Filaret, în calităţile lor de director medical, respectiv asistent medical coordonator al Ambulatoriului de Boli Infecţioase, inculpatele Manolescu Diana Luminiţa şi Albu Maria Diana, şi-ar fi încălcat atribuţiile de serviciu, în sensul că nu au făcut nici un demers pentru constatarea abaterilor disciplinare şi aplicarea sancţiunilor corespunzătoare sau, după caz, sesizarea Comisiei de cercetare disciplinară în vederea sacţionării celor trei asistente medicale.” Mai mult, în acelaşi document emis de către DNA se specifică: „ Albu Maria Diana ar fi întocmit, iar inculpata Manolescu Diana Luminiţa ar fi aprobat, foile colective de prezenţă în cadrul cărora au fost evidenţiate formal orele lucrate de către cele trei asistente”.
Ca să simplificăm lucurile. Virgil Musta era acţionar la o firmă medicală. Trei ore pe zi, trei asistente din subordinea sa lucrau pentru această firmă, dar erau plătite din banii spitalului.
Sunt departe de a fi un fan al lui Liviu Dragnea, Dimpotrivă. Mărturie îmi stau materialele pe care le-am scris despre el. Şi mai sunt convins că, în urma condamnării, cariera politică i-a luat sfârşit, cu toate sforţările lui de a reveni sub lumina reflectoarelor. Dar nu vi se pare că între faptele doctorului Musta, vedeta luptei anticovid de la Timişoara şi faptele pentru care fosta vedetă politică Liviu Dragnea a fost condamnat definitiv la trei ani şi jumătate de închisoare, cu executare, este o asemănare izbitoare? Că sunt trase la indigo? Doar că în cazul lui Dragnea, protejatele lucrau pentru partid şi îşi luau leafa de la stat. Iar în cazul lui Musta, lucrau pentru el şi îşi luau leafa tot de la stat.
Prejudiciul produs de doctorul Musta spitalului „Victor Babeş” din Timişoara este, totuşi, unul mic: 12.173 de lei. Teoretic, asta ar trebui să ne bucure. Infracţiunea a fost depistată repede şi nu a produs pagube mari statului. Eu cred însă că tocmai trimiterea în judecată a lui Musta, primul, dacă nu mă înşel, dintre profitorii pandemiei, cu acest prejudiciu infim, ar trebui să ne sporească vigilenţa. Nu cumva este nişte praf în ochii noştri? Nu cumva a fost aleasă o vedetă a luptei anticovid, care a produs totuşi un prejudiciu mic, pentru a ni se distrage atenţia de la marile tunuri care s-au dat în timpul pandemiei? De la societatea aceea comercială din Giurgiu, care vindea măşti la suprapreţ în loc de cafea la târguri şi bâlciuri, aşa cum îi era profilul, până la milioanele de doze de vaccinuri pe care am fost nevoiţi să le distrugem şi pe care s-au plătit bani mulţi, aducători de comisioane grase?
La DNA mai sunt în lucru, pe tema tunurilor din pandemie, încă vreo câteva sute de dosare. Inculparea lui Musta poate fi un prim pas. Sau poate fi ultimul, acoperind marile jafuri.