"Omul e supus greşelii" scrie cu roşu pe cana secretarei doctorului Gheorghe Mencinicopschi. Tocmai cu supunerea asta luptă omul cu nume ciudat. A turuit peste tot – televiziuni, ziare, site-uri – că ouăle sunt aşa şi pe dincolo până a băgat toată România în alertă. Apoi şi-a pus în cap să le arate românilor cum sunt minţiţi din toate direcţiile. Să îi scoată din noianul "de spam" al producătorilor, aşa cum îi zice el.

Ei bine, cel care dă toate aceste lupte şi foloseşte terminologie modernă nu e în floarea vârstei. Are 61 de ani, pe care îi arată, dar vorba e tânără. E director la Institutul de Cercetări Alimentare, o tribună grozavă pentru unul care vrea să schimbe obiceiurile alimentare ale unui neam.

Ia un produs, îl verifică, apoi îl condamnă sau îl laudă. Din păcate, are puţine de lăudat. Ar vrea să ne întoarcem în urmă cu 40.000 de ani, dar fără să intrăm în grotă. Doar pentru a mânca sănătos hrană mai puţin procesată.

Un institut care a găsit bani

În clădirea institutului, toată lumea ştie unde e biroul doctorului. La intrare, trebuie să pronunţi doar primele silabe ale numelui, că o doamnă îţi spune scurt "Etajul 4". Când urci, vezi că aspectul posomorât al clădirii e doar o minciună. Un fel de pe afară-i leopardul, înăuntru-i vopsit gardul. Institutul e modern, atât la aspect, cât şi la aparatură.
Un parteneriat public-privat a salvat instituţia de la o soartă comună altor institute, care au pierit în ultimii ani. Îngropate de finanţarea slabă a statului, dar şi de propria incapacitate de a atrage fonduri, cum spunea doctorul într-un interviu la TVR.

"Au venit de la Antenă, îi băgăm?"

Doctorul – hai să îi zicem aşa, deşi e mai degrabă cercetător – tocmai venise de la radio. Îl găsim într-o cămăruţă cu cărţi pe toţi pereţii, singurul spaţiu liber e cel al ferestrei. Tratate de medicină, enciclopedii şi dosare – puse în dezordine pe un birou din lemn masiv – îl încadrează până pe la tâmple. Zici că e un tablou, doar rama de sus lipseşte. În mijloc e un om mic şi îndesat, cu părul alb. Sprâncenele blonde, alături de ochii albaştri, îţi dau o idee despre tânărul Mencinicopschi.

Când să ne spună povestea vieţii, hop telefonul. Răspunde amabil: "Aaaa, numai puţin". După care ne întreabă: "Au venit de la Antena 1, cum facem, îi băgăm pe ei? Nu, că în cinci minute termin". Şi aşa a fost. După ce au plecat colegii noştri, îl întrebăm de ce-au venit. "M-au întrebat de băuturile light şi laptele fără grăsime la copii. O prostie, nişte prostii", spune Mencinicopschi. Eternele lupte cu "noianul" de spam. Parcă e lumea lui Cervantes. Alte trei persoane aşteaptă la uşă, să ieşim noi.

Numele ciudat – "Menci e ok"

Ne întoarcem la viaţa doctorului, îl întrebăm de copilărie. Dar numele ăsta complicat ne dă bătăi de cap. "Când eram mic, îmi ziceau Menci. Numele astea poloneze sunt complicate, au multe consoane. S-ar fi scris Mecznikopsky, pronunţat Meşnicopschi. Ăhăă, e greu. Când am învăţat numele meu aveam vreo 20 de ani. Menci e ok", explică el amuzat, după care povesteşte de străbunicii din partea tatălui, veniţi din Cracovia la Iaşi, pe la 1900. Mama se trage din "români neaoşi", din Sighetul Marmaţiei.

Menci s-a născut însă la Domneşti, în Argeş. Se întâmpla în 1949, părinţii săi veniseră acolo cu slujba, tatăl a lucrat în industria forestieră.

Vizită la familia Mencinicopschi

Din toată schema asta genealogică, viitorul doctor s-a ales cu numele ciudat, dar şi cu obiceiuri alimentare sănătoase. "Bunica poloneză şi cea transilvăneancă (amândouă au trăit peste 85 de ani – n.r.) găteau bun şi sănătos. De mici am fost învăţaţi să avem mese regulate, să mâncăm feluri făcute numai în casă. Mâncam ciorbe, supe, fructe. Rar făceau mâncăruri grele, cu rântaşuri, cu prăjeli", spune Menci. Când vorbeşte la plural, îi introduce pe fraţii săi, toţi trei mai mici. Una dintre surori e medic de familie, cealaltă – inginer horticultor. Fratele e mecanic.

Ne întoarcem la mesele familiei. "Mâncam împreună. La prânz, taică-miu venea de la fabrică, în pauză, şi luam masa în familie. E mult mai bine să mănânci cu familia, e o atmosferă relaxantă. Făceai rugăciunea la masă, te linişteai. Mestecam totul bine, la masă nu se vorbeşte…", îşi aminteşte doctorul. Zâmbetul aşternut lin pe buze i se şterge însă rapid. "Acum, obiceiul e rarisism. Erau comportamente alimentare sănătoase, pierdute astăzi", face doctorul saltul în timp.

Lada cu amintiri

Lăsăm în urmă cămara familiei, cu zacusca, gemul şi bulionul fără conservanţi. Cu lăzile de nisip în care stau înfipţi morcovi, cu verdeţurile uscate prin ziare. Aruncăm în lada cu amintiri merii şi prunii "fără azotaţi, că de-aia se înmoaie fructele acum". Trecem şi peste anii în care lipseau "atracţiile de acum, nu aveam sucuri, fast-food, aditivi" şi peste băiatul de la ţară care intra primul la Biologie-Biochimie, "concurenţă 14 pe loc".
Părinţii care îşi îngroapă copiii

La o staţie de autobuz de institut găsim un hipermarket, sub al cărui acoperiş stau atâtea fast-fooduri încât pui la numărat şi degetele de la a doua mână. "Am spus întruna dintre cărţi. Anul trecut, după ce am scris eu, a apărut comunicat de la Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS). Suntem prima generaţie de părinţi ai căror copii se îmbolnăvesc şi mor înaintea noastră. Generaţiile care vin după bătrâniciunile de noi sunt din ce în ce mai bolnave. Suntem îmbolnăviţi din pântecul mamei", arată Mencinicopschi. Nu vrea să spună că i-a citit OMS-ul cartea, concluzia e importantă.

Gheorghe MencinicopschiRĂZBOAIELE LUI MENCINICOPSCHI

Un gând de la producători: "Bă, cum îl omorâm pe ăsta?"

"Animalele mănâncă instinctiv corect. Noi ne aruncăm cu capul înainte. E cea mai neghioabă perspectivă a unei fiinţe: ne facem rău cu capul nostru", explică Mencinicopschi. Are o maximă brevetată de el: "Scapă cine ştie".

Şi a zis că, dacă el ştie, de ce să nu o şi spună? Menci nu a făcut diferenţe, a vorbit atât la OTV cât şi la TVR, a vorbit în toate ziarele. A scris cărţi. Are şi site, www.doctormenci.ro. Ca hobby, citeşte cărţi de specialitate, ca să înveţe mereu.

Iuda ouălor româneşti

Cel mai mare război l-a purtat cu producătorii de ouă. În februarie 2010, dr. Menci i-a îndemnat pe români să se ferească de ouăle inscripţionate cu cifra "3", semn că provin de la găini crescute în baterii. Doctorul a citat un studiu care arată că, prin consumul acestor ouă, hormoni ai stresului ajung în corpul uman.

O lună întreagă a fost înjurat şi dat în judecată de producătorii de la noi. I-au zis că e Iuda, că încearcă să încurajeze românul să cumpere ouă din import. Atunci, a dat înapoi, spunând că a vrut doar ca "omul să aleagă în cunoştinţă de cauză". În iunie 2010, UE a obligat producătorii ca, din 2012, să renunţe la creşterea găinilor în baterii. "Şi-au retras procesele. Nu mai am niciunul", explică doctorul.

Cum arăta un crenvurşt în 1960

Fără îndoială, episodul cu oul l-a făcut celebru. Toată presa îl suna. Aşa că a decis să lupte şi cu alte prostii pe care le consumăm. Un exemplu? Mezelurile. Dintr-o bibliotecă scoate o cărţulie scrisă de el. Ne arată cum erau făcute mezelurile în România: "Înainte de ’89, erau Standarde de Stat, obligatorii pentru toţi producătorii. Acum, sunt standarde de firmă, fiecare face de capul lui", critică Mencinicopschi.

Ca să arate că nu vorbeşte aiurea, alege o reţetă din 1960, de crenvurşti dietetici. La 100 kg de crenvurşti intrau 85 kg de carne caldă de mânzat, 15 litri de ulei rafinat de floarea-soarelui, maghiran şi cimbru. Produsul avea valabilitate trei zile. "Carne caldă, nu congelată, adusă de nu ştiu unde! Crenvurştii de azi au valabilitate ăhăă. Ei, şi atunci, conform legii, nu ar trebui să folosească eticheta de crenvurşt dietetic. Dar fac fals", compară doctorul.

Luptă de viitor: manevra "farma"

Vorbim despre Codex Alimentarius, regulamentul CE 1924/2006, care, odată intrat în vigoare, va interzice producătorilor să menţioneze pe alimente că acestea pot preveni sau trata o boală. "Nu contest meritele medicamentelor – începe paşnic doctorul, după care acuză -, dar ele să-şi găsească rolul în perioada de criză. E manevra «farma», vor să confişte alimentele în favoarea medicamentelor. Rolul de a preveni a fost câştigat de alimente în mii de ani. Când au fost descoperite cele mai multe medicamente? În ultimii zeci de ani. Şi uite că, până la ele, specia umană a supravieţuit, nu era atât de canceroasă, de diabetică", spune doctorul, care subliniază că multe medicamente (nu toate) doar mint omul.

Cum îi e obiceiul, dă exemple: "De ce să mănânci usturoi, că nu poţi scrie că previne arterioscleroza. Dar extrag din el substanţe, le purific – nu mai au nicio acţiune – le fac pastile, gelule, capsule, ţi-l dau de 10 ori mai scump. Dar pot să scriu că previne, vindecă".

Dr. Menci, peste Dan Brown

Războaiele acestea i-au adus doctorului destulă faimă. Îl întrebăm dacă i s-a propus să apară în reclame. "Da, dar n-am vrut. Le-am zis că apar doar dacă zic ce e corect. Şi ei au zis nu, aşa nu", arată el. Una dintre reclame ar fi fost la margarină. "Dacă vedeţi ce am scris în carte («Şi noi ce mai mâncăm?», volumul 1, Editura Coreus) se făcuseră ăia verzi, roşii (producătorii – n.r.), îşi ziceau, «bă, cum îl omorâm pe ăsta?»", povesteşte dr. Menci.

Potrivit Diverta, "Noua ordine alimentară: Şi noi ce mai mâncăm?" a fost bestsellerul anului 2010, într-un top în care pe doi şi trei au fost Dan Brown şi Elizabeth Gilbert, cu "Simbolul pierdut", respectiv "Mănâncă, roagă-te, iubeşte". Pe opt în top a fost tot o carte a doctorului, "Şi noi ce mai mâncăm… ca să slăbim?".

"Să nu credeţi că m-am îmbogăţit, un autor primeşte sub 10% din preţul cărţii", se destăinuie doctorul. "Dar este cartea din care am câştigat cel mai mult", recunoaşte el. Nu mai ştie câte a scris, dar prima a fost în 1980. În 2010 a lansat patru.

5.998 de exemplare din "Şi noi ce mai mâncăm?"
au fost vândute în 2010, numai în reţeaua Diverta, cu aproape 1.400 mai multe decât "Simbolul pierdut" al lui Dan Brown. Cartea lui Menci e prima şi într-un top bizar: e cea mai furată carte a anului, cu 104 exemplare sustrase din rafturile Diverta.

TRĂIEŞTE CA MENCI!

Cum îşi face cartofi prăjiţi şi ce mănâncă de la fast-food

De când se ştie, doctor Menci a mâncat sănătos. N-are vicii, dar asta nu înseamnă că s-a chinuit să înghită alimentele "ţinânduse de nas", ca pe medicamente: "Am stabilit că aşa e bine să mănânc, nu ca o penitenţă. Nu sunt gurmand, sunt gourmet. Gurmandul bagă acolo. Gourmet-ul apreciază mâncarea, dar nu mănâncă întruna".

Îi plac fructele de mare şi peştele, dar spune că înclinaţia spre bucătăria asiatică "nu e o fiţă". Ştie să aleagă din supermarket: de pildă, nu ar cumpăra în ruptul capului salam. Periplul său prin lumea alimentelor l-a dus şi la McDonald’s. Într-o delegaţie, a mâncat o salată. Fără maioneză.

Ulei şi sare scumpe, dar ţin mult

Îi plac mâncărurile gustoase, dar îşi păcăleşte poftele. Nu foloseşte ulei rafinat, ci unul de măsline, extravirgin, presat la rece. "Găsiţi la magazinele specializate, dar o sticluţă de 100 ml costă 50 de lei", spune el. Iar în loc de sare de mină pune în bucate sare de mare de Guerande, din Franţa. Un pachet de 120 de grame costă 15 lei şi îi ajunge un an de zile.

Supă şi usturoi la micul dejun

Pentru Menci, micul dejun e bătut în cuie. În ziua interviului, mâncase o supă japoneză miso şi pulpă de pui la grătar cu mujdei de usturoi. Fără pâine, doar cu salată verde semimurată. Pare un mic dejun mai complicat decât un sandvici. De fapt, supa e gata în cinci minute, ne spune el: "Am pus în ea nişte leuştean şi paprika dulce. Vedeţi, toţi ne speriem: «Domne, dar cât îţi ia». Oamenii nu gândesc mai departe de momentul ăla". Când găteşte, nu foloseşte bază pentru mâncare sau sosuri la plic: "Fără mâncare procesată. Asta e regula: preparăm în casă".

Fuge de bere într-un pahar de vin

De obicei, nu ia prânzul: "Se admite să mai sari o masă dacă ai mâncat dimineaţa", spune el.

Între mese trece pe fructe, ceaiuri şi apă. În ceaiuri nu pune zahăr alb, ci suc de trestie de zahăr deshidratat, popular în America Latină. Bea şi câte o cafea "ca lumea" din când în când: "Poţi să bei două-trei pe zi. Fie la filtru, fie la espresor: cea la ibric nu e sănătoasă din cauza zaţului. Are melanoide, de la prăjirea cafelei".

Alcool bea numai la masă. De bere se atinge de două ori pe an: de Paşte şi de Crăciun: "Dă «burtă de bere». Anunţă steatoza hepatică, ficatul gras, o antecameră la ciroză. Dacă bei mai puţin de jumătate de litru de bere adevărată, nu e problemă". În schimb, bea vin de calitate, fără sulfiţi, dar nu mai mult de un pahar pe zi. La cină mănâncă peşte sau pui de ţară fiert la oală sub presiune.

Bataţii, barabulele lui Menci

Surprinzător, îşi face cartofi prăjiţi: "Dar sâc! Am un aparat ca o tigaie cu un capac", spune el poznaş. Aparatul cu pricina nu prăjeşte, tratează cartofii cu aer cald, ca un feon.

De obicei mănâncă bataţi (nişte cartofi dulci, lunguieţi, bogaţi în vitamine): "Sunt săţioşi, dulcegi. Când îi fierbi, se fac precum morcovul". Înainte să se culce, mănâncă un fruct sau bea un pahar cu apă.