Cred că ne-am obișnuit prea mult cu adrelina dată de combinațiile politice obscure, menite să arunce în aer votul oamenilor. Mai ales atunci când vine vorba despre alegerile prezidențiale. Nu putem uita momentul 2009, celebra confruntare televizată dintre Traian Băsescu și Mircea Geoană. Celebra replică, venită ca o lovitură între picioare: Ți-a plăcut aseară la Vîntu? l-a lăsat fără aer pe prea-puternicul președinte al PSD.

Momentul marcat de Traian Băsescu la talk-show a fost însă rezultatul unui șir de operațiuni de tip paparazzo, negocieri pentru publicare, uluire. Sincer, ca unul care am participat și la acea campanie, nici acum nu pot uita refuzul lui Dan Tapalagă de a-l publica imaginile pe Hotnews, într-un avânt pro-Geoană pe care mi l-a explicat mult mai târziu ex-prim-adjunctul SRI, Florian Coldea.

Acest moment a marcat o generație de alegători care speră ca scenariul să se repete. V-aș ruga să nu uităm că vorbim despre tineri care trăiesc într-o lume virtuală în care răsturnările de situație nu mai sunt asociate doar jocurilor de pe telefon sau tabletă, fiind adepții conversațiilor marcate de prescurtări și simboluri. Cu alte cuvinte, totul este perfect posibil.

Cei de vârsta mea, care au văzut și alte momente politice importante pot oricând invoca prima mare răsturnare de la putere a PSD, în 1996, marcată de un moment la fel de surprinzător, petrecut tot la TV. Atunci, profesorul Emil Constantinescu, scoțându-și ochelarii într-un gest teatral, învățat de la Ion Caramitru, îl lovea pe Ion Iliescu în inima convingerilor sale privind un comunism cu față umană: Credeți în Dumnezeu, domnule Iliescu? 

Bălmăjeala lui Iliescu i-a oferit adversarului prilejul unei lovituri decizive: „Aţi declarat că sunteţi liber-cugetător. Asta înseamnă necredincios, deci om fără Dumnezeu“, a concluzionat Emil Constantinescu.

Nu vreau să uităm confruntarea din 2004 între Adrian Năstase și Traian Băsescu în care lovitura a venit de la Cristian Tudor Popescu care l-a întrebat pe Adrian Năstase ce simte atunci când împuşcă o căprioară la vânătoare. Adrian Năstase, deși se aștepta la un asemenea atac, a răspuns neconvingător, şi anume că se gândeşte să renunţe la acest obicei.

Însă frăgezirea candiadtului începuse mult mai devreme, o dată cu publicarea unui șir de înregistrări din ședințele PSD, denumite în presa vremii, ca “Stenogramele PSD”. Cea care le-a furnizat adversarilor muniție a fost unul din oamenii de încredere ai fostului premier, o femeie supărată pe o altă femeie.

Poate că ultima confruntare dintre prezidențiabili, cea din 2014, nu a avut parte de un asemenea moment spectaculos între Klaus Iohannis și Victor Ponta, dar bătălia s-a dus tot în afara votului real. A fost momentul în care s-a văzut forța rețelelor sociale, dublată de televiziuni. Indignarea privind modul în care au fost organizate alegerile în diaspora au dus la prăbușirea oricăror șanse de alegere pentru fostul premier și înscăunarea lui Klaus Iohannis.

Alegerile din 2019 nu pot să nu fie marcate de această teamă și dorință în același timp de a vedea ceva focuri de articificii mediatice, de mai afla ceva spectaculos de grețos din CV-urile candidaților. A început pregătirea de artilerie cu publicarea anchetei Rise Project privind combinațiile cu fonduri europene ale candidatului USR Dan Barna. Ceva încrengături între el și sora sa a făcut posibilă “sifonarea” la limita legalității, dar profund imorală, a unor fonduri de zeci de mii de euro din bani destinați persoanelor cu handicap în patroimoniul familiei. Completat de alte câteva zerouri, până la frumoasa cifră de 6 milioane de euro.

Candidatul USR a invocat presiuni oculte în furnizarea documentelor care au stat la baza anchetei Rise Project, dar această afirmație este doar scuza debilă a celor vinovați. Alături de dumneavoastră m-a cuprins mirarea când am constatat că Dan Barna și tovarășii săi cred că Statul Paralel chiar există!

Ultima zvâcnire a fost publicarea filmului cu intervenția deColectiv. După 4 ani de la eveniment, în campanie electorală, de către un ziarist care a mai folosit pentru detonarea unor bombe de presă cu iz de diversiune. Pare că avem toate ingredientele necesare unui scenariu pe care l-am mai trăit, nu-i așa?

Așa că au înflorit toate ipotezele. De la tentativă de spoliere a statului, până la reacția rezerviștilor SRI trecuți pe linie moartă, dar care vor să arate că încă mai contează, s-au construit toate răspunsurile. Este greu de spus la acest moment cui îi folosește o asemenea înregistrare.

Poate că este vizat Klaus Iohannis,  într-un ultim efort al USR să răspundă coerent la prăbușirea lui Dan Barna. Cum? Prin activarea diasporei pe baza sentimentelor #colectiv și #rezist, pentru că nu trebuie să uităm că în străinătate se votează timp de trei zile, ceea ce poate însemna sute de mii de voturi. Care se vor împărți între cei doi, restul candidaților fiind marginali în preferințele românilor plecați în străinătate. Deci este USR în spate? Probabil, mai ales că un indiciu în acest sens este oferit chiar de către Cătălin Tolontan, într-un articol “explicativ” în care sunt citate surse care au participat la guvernarea Cioloș. Partenerul politic al lui Dan Barna.

Poate că este vizat Victor Ponta, așa cum sugerează Ion Cristoiu. Așa cum spuneam am învățat în atâtea campanii electorale că o asemenea operațiune nu este rodul hazardului, dar rezultatele pot fi altele decât cele estimate inițial.

Aceeași experiență mă face însă să fiu circumspect și să spun: Dar dacă încă nu a venit adevărata diversiune?