O echipă de oameni de știință americani a propus să fie accelerată procedura normală de validare a unui vaccin prin expunerea voluntară a persoanelor sănătoase la coronavirus.

„În această epidemie, mulți participanți la o procedură clasică de validare de vaccinuri candidate vor căuta, odată întorși în mediul lor, să reducă la minimum riscul de a fi contaminați și probabil că va trebui să așteptăm foarte mult înainte să obținem niște rezultate utilizabile din punct de vedere științific", afirmă Nir Eyal.

Experții estimează că, dacă se respectă cu strictețe regulile, abia în aproximativ optsprezece luni ar putea fi disponibil un vaccin. Cercetătorul de la universitatea Rutgers consideră că abordarea sa ar permite un câștig de „mai multe luni”.

Un câștig de timp care poate fi crucial. „Deseori problema care se pune este că la momentul în care vaccinul este disponibil, epidemia s-a terminat și nu știm cum să-i evaluăm eficacitatea", subliniază Dr Anne-Marie Moulin, medic și profesor de filosofie, contactată de France 24.

Așa s-a întâmplat și în cazul epidemiei de Ebola din 2014. Fără a putea testa vaccinurile candidate în fața epidemiei, medicii nu pot evalua complet arma care se dovedește vitală în cazul reîntoarcerii virusului.

De la „Regulile de la Nürnberg” la Covid-19

Istoric vorbind, „provocările umane” sunt departe de a fi fără precedent. „Abia recent studiile pe vaccinuri s-au standardizat și aplică niște condiții extrem de exigente în ceea ce privește condițiile etice de realizare, pentru a reduce riscurile la minim”, reamintește Anne-Marie Moulin.

La începutul anilor 1970, un vaccin francez contra hepatitei B fusese testat întâi pe voluntari din cadrul personalului medical cel mai expus la acest virus.

În ciuda acestor avantaje și a tradiției care ar milita în favoarea asumării acestor riscuri cu sănătatea și viața voluntarilor, acest tip de demers experimental se lovește de serioase obstacole etice.

Nu întâmplător, „regulile de la Nuremberg" – un cod moral pentru cercetarea științifică stabilit după procesul medicilor naziști în 1946 – au interzis în mod expres experimentele pe oameni „dacă există un motiv a priori de a crede că aceste studii clinice pot ucide sau cauza vătămări ce conduc la invaliditate".

Mai mult, Consiliul pentru Organizațiile Internaționale de Științe Medicale – care depinde de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și de Unesco –, pune în balanță riscurile pentru voluntari cu beneficiul scontat pentru societate al descoperirii unui tratament. Dar ONG-ul specifică totuși că aceste „human challenges" trebuie excluse în cazul unor boli ca „anthrax sau Ebola, cu o rată ridicată a mortalității".

Ceea ce nu pare a fi cazul la Covid-19. Și totuși, chiar dacă pandemia actuală s-ar putea încadra, cu greu, în ceea ce este acceptabil din punct de vedere etic, întâi este nevoie ca procedura prevăzută de cercetătorii americani să reducă la maximum riscul la care sunt supuși participanții. Nir Eyal consideră că a reușit.

Cei o sută de voluntari ar trebui selectați dintre adulți tineri, cu vârste între 20 și 45 ani