De atunci, din antichitate, s-a păstrat uzanţa uniformă, folosite de multe popoare, populaţii europene, romanii în primul rând, uzanţă diplomatică astăzi mondială, de a oferi o perecere şi/sau o vânătoare ambasadorilor, imediat după Anul Nou, gest care confirmă continuarea unei politici obişnuite, normale.
În această zi se pun în apă crengi de măr, vişin, prun etc. şi se lasă până de Florii. Dacă rămurelele înfloresc e semn de an mănos, cu recoltă bună. (Pamfile).
Sf. Varvara este protectoarea minerilor. „Sf. Varvara îi plac petrecerile, glumele şi cântecul” (Ghinoiu). Nimeni nu intră în mină, minerii chefuiesc, pentru că se spune că Sf. Varvara inspectează mina şi pune semne unde este pericol. (Speranţia)
O versiune creştinată a Marii Zeiţe Demeter şi a ficei ei Persephona din mitologia greco-romană, vechea credinţă europeană. Se pare că adoptată de geto-daci sub numele de Semele, zeiţa frigiană, unii spun cabiră, a pământului. În aceste zile era pomenit şi marele Zamolxe sub ipostaza de stăpân al pământului şi al subsolului, al peşterilor şi, prin extensie, al minelor.
Demeter este stâpâna solului, a recoltei, şi prin fiica ei Persephona, care stătea jumătate din timp în împărăţia subterană a soţului ei, Hades (explicaţia anotimpurilor) şi subsolul, peşterile, minele, râurile subterane. Nimic nu se întâmpla în mină fără voia ei. Minerii o adorau şi îi aducea jertfe. Astăzi se roagă la Sf. Varvara.
Recomandările noastre
