Toasturi repetate, deschiderea unei „noi ere” și a unei cooperări sporite: vizita lui Xi Jinping la „prietenul său drag” Vladimir Putin, în perioada 20-22 martie la Moscova, a fost urmărită îndeaproape în capitalele europene. Deși au rămas discreți în fața punerii în scenă a prieteniei chino-ruse, jena față de postura adoptată de Beijing nu este mai puțin vizibilă.

În timp ce „neutralitatea binevoitoare” a Beijingului față de Moscova face loc unui sprijin din ce în ce mai asertiv, europenii sunt reticenți să intre în abordarea de tip confruntare a Statelor Unite, explică Philippe Ricard, editorialist Le Monde.

La mai bine de un an de la începutul invaziei ruse, discursul anti-occidental al președintelui chinez, împărtășit de omologul său de la Kremlin, complică dilema europenilor în relația cu China. Într-adevăr, pe măsură ce conflictul s-a prelungit, „neutralitatea binevoitoare” a Beijingului față de Moscova a făcut loc unui sprijin din ce în ce mai asertiv, până la derutarea europenilor. Până acum, aceștia au rămas dornici să colaboreze cu China, distanțându-se de abordarea de tip confruntare a Statelor Unite.

Acum, parteneriatul „fără limite” lansat de Xi și Putin le arată europenilor că China are, în calitate de partener apropiat al Moscovei, un important cuvânt de spus în chestiunile de securitate continentală. „Este evident că China sprijină Rusia și că împărtășește tezele rusești cu privire la originea conflictului. Nu este vorba de un acord de circumstanțe, ci de un front diplomatic comun”, observă François Godement, specialist în China și consilier al Institutului Montaigne.

În această etapă, spre marea ușurare a europenilor, Beijingul are în continuare rețineri pe frontul militar. Preocupările occidentale cu privire la posibilele livrări de arme letale chinezești către Rusia, la cererea acesteia, sunt reale. „Chinezii sunt regii ambiguității. Dar astfel de transferuri de arme ar constitui o escaladare fără precedent”, observă Sébastien Maillard, directorul Institutului Jacques Delors. „Dar nu există niciun indiciu că au avut loc astfel de livrări”, au remarcat observatori de la Washingtonul în marginea vizitei.

Potențial mediator

Pe de altă parte, strângându-l de mână pe Vladimir Putin, Xi Jinping a anunțat, fără umbră de îndoială, sfârșitul iluziilor cu privire la poziția diplomatică a Chinei în ceea ce Beijingul numește „criza ucraineană”, o tactică evazivă asemănătoare cu a Rusiei de a evita cuvântul „război”. În ultimele luni, câțiva lideri europeni, începând cu Emmanuel Macron și Olaf Scholz, cancelarul german, și-au dorit totuși să vadă în Beijing un potențial mediator, în ciuda abținerii sale în forurile ONU atunci când a fost vorba de a condamna Moscova.

Vizita lui Xi Jinping la Vladimir Putin este cea mai evidentă dovadă în acest sens: China nu este deocamdată nici dispusă, nici în măsură să medieze în încercarea de a aduce pacea pe continentul european. Mai degrabă, ar căuta să maximizeze beneficiile parteneriatului „asimetric” construit cu Rusia pentru a-și asigura aprovizionarea cu energie sau să conteste „hegemonia vestică”.

Un alt detaliu îngrijorător din perspectivă europeană este apărarea lui Putin de către Xi, la câteva zile după ce Curtea Penală Internațională a emis un mandat de arestare împotriva acestuia pentru „crime de război” în deportarea copiilor ucraineni. Președintele chinez a garantat „imunitatea” aliatului său rus, care își dorește realegerea în 2024, pentru a arăta clar că se opune oricărei schimbări de regim.

Mai mult, „planul său de rezolvare a crizei ucrainene” prezentat la 24 februarie, la un an după începerea invaziei, acordă loc de cinste pretențiilor rusești. În cazul unei încetări a focului, ar consfinți cuceririle făcute în teren de forțele Kremlinului. Capitalele aliate cu Kievul, începând cu Washingtonul, au denunţat limitele acestui demers. În mijlocul vizitei lui Xi Jinping la Kremlin, însuși președintele ucrainean Volodimir Zelenski a relansat ideea unui contact direct cu președintele chinez pentru a iniția dialogul în speranța rezolvării conflictului. Degeaba, în această etapă.

O linie roșie

China intenționează cu siguranță să-și afirme rolul de putere rivală a Statelor Unite și a aliaților săi europeni, capabilă să modeleze, cu complicitatea Rusiei, o nouă ordine mondială. Medierea sa recentă în reluarea relațiilor diplomatice dintre Arabia Saudită și Iran demonstrează abilitățile interpersonale pe care le poate folosi acum. Dar nimic nu spune că circumstanțele sunt atât de favorabile pentru Beijing în Europa. „Războiul din Ucraina este un scenariu diferit de cel din Orientul Mijlociu: China era într-adevăr echidistantă de Iran și Arabia Saudită, în timp ce în cazul Rusiei este prea apropiată de Moscova”, spune François Godement.

În aceste condiții, este oare timpul ca europenii să devină duri cu Beijingul? Capitalele din estul continentului, mai sensibile la pozițiile Statelor Unite, sunt din ce în ce mai suspicioase față de China. Dar, pe ansamblu, europenii încă preferă să meargă pe o linie de mijloc, așa cum ar trebui să arate călătoria lui Emmanuel Macron la Beijing din 6 și 7 aprilie.

„Preocuparea europenilor este să nu accentueze bipolaritatea lumii între Statele Unite și China, prin menținerea unui dialog cu Beijingul pentru a evita intrarea într-o logică de blocuri”, notează Marie Dumoulin, cercetător la Consiliul European pentru Relații Internaționale. „Europenii, spre deosebire de Statele Unite, nu vor să-și decupleze economiile de China într-un moment în care se află în plină decuplare energetică de Rusia”, observă Sébastien Maillard. China însăși nu dorește o astfel de decuplare și are nevoie de o anumită neutralitate din partea europenilor în confruntarea cu Statele Unite.

Dar Beijingul nu mai are rețineri în a-și arăta acordul față de Moscova. (Traducerea: Ruxandra Lambru, RADOR)