Vineri, pe 8 decembrie, Dondald Trump a participat la un mare miting cu simpatizații săi în Florida, unde a susținul un discurs memorabil.
Iată câteva dintre cele mai importante fragmente:
Îi ador pe tipii ăștia: „Negrii pentru Trump”. Vă iubesc! Chiar așa: numărul proprietarilor negri tocmai a ajuns la cel mai înalt nivel al său din istorie. Felicitări!
Agenda noastră este pro-Familie, pro-Poliție, pro-Muncitori și 100% pro-America. De aceea am retras Statele Unite din pactul mondial privind imigranții. Este ceea ce ei numesc „Planul fără Frontiere”. Ei au un plan: fără frontiere! Asta am aflat-o de curând. Le-am zis: „Ce-mi spuneți voi acolo? Fără frontiere?” Mi-au răspuns: „Fără frontiere! Să poată să intre toată lumea!”
Le-am zis: „Doar că noi nu numai că nu dorim eliminarea frontierelor, ci ne dorim cele mai puternice frontiere posibile.”America este o țară suverană: noi suntem cei care ne stabilim regulile imigrației. Nu ascultăm de birocrații străini. Nu îi vom lăsa pe alții să ne spună cum să ne reglementăm imigrația.
Devenim inteligenți și puternici în afaceri. O spun de multă vreme. Este unul din motivele pentru care sunt aici. Unul din motivele pentru care sunt președinte.
Suntem pe cale să renegociem acordurile economice dezastruoase: NAFTA (acordul nord-american cu Canada și Mexicul), cu Coreea de Sud și multe altele. Poate că vom putea păstra NAFTA, sau poate că nu. Dar nu e nimic grav. Câte fabrici au plecat să se instaleze în Mexic? Câte?
Avem acum cu Mexicul un deficit comercial de 71 de miliarde de dolari. Și aici nu intră toate drogurile care se deversează peste frontieră din cauză că nu avem un zid. Avem un deficit comercial de 71 de miliarde cu Mexicul și unul destul de mare cu Canada. Dar mi-au spus că avem excedent cu Canada. Am zis „Nu”... deși îl iubesc mult pe prim-ministrul lor Trudeau. Un băiat simpatic. Băiat bun. Țin la el. Ne-am întâlnit și mi-a zis: „Voi aveți un excedent”. Am zis: „Nu”. A zis: „Ba nu, aveți un excedent comercial”. I-am zis: „Domnule prim-ministru, nu avem”. A zis: „De unde știți?” Am răspuns: „Pentru că noi nu avem excedent cu nimeni. Avem cele mai proaste acorduri.” A zis: „Vă spun că Canada are un deficit comercial cu Statele Unite!” Atunci am zis de față cu toată lumea: „Mergeți să verificați!” Și avea dreptate, DOAR că „uitase” două sectoare: Lemnul și Energia. Cu excepția ăstora două, avea dreptate. Adăugând totul, avem un deficit de 17 miliarde cu Canada. Deci „uitase” niște sectoare pe care nu dorea să le menționeze.
M-am întors din Asia cu contracte comerciale de 300 de miliarde de dolari. Iar această cifră va crește cu mult, va produce multe locuri de muncă în țara noastră: acesta este scopul.
Am promis că o să retrag Statele Unite din oribilul (pentru noi, nu pentru alții) Acord de la Paris privind Clima. Costă o avere. China nu va începe să îl aplice decât din 2030, cred. Rusia nu trebuie să revină la un nivel recent (de emisii de gaze – n.r.) ci la cel din 1990, care era o perioadă de mare poluare. Iar noi dăm bani la alte țări. Ar fi o uriașă catastrofă.
Aș putea reveni la Acordul de la Paris pentru un cost mai mic. Mi-ar plăcea să revin. Îmi plac oamenii de acolo. Îmi place mult Emmanuel (Macron). Apreciez multe din persoanele implicate. Dar nu pot reveni, e ca și cum... Pur și simplu, nu-i văd sensul. Vreau aer proaspăt, apă curată, lucruri pe care ei nu le vor avea niciodată. Nu vreau să plăteasc costurile de care vorbeam.
Ar trebui să închidem fabrici și companii pentru a ne încadra până în 2025. Vă puteți imagina că Acordul de la Paris este violat, alte țări poluează peste poate și noi trebuie să închidem?
Am putea schimba Acordul, dar atunci am fi atacați de toate aceste grupuri... Nimeni nu atacă China, dar pe noi, da.
Vom urmări să obținem dominația americană în domeniul energiei. Și până la sfârșitul anului vom fi independenți energetic. Vom fi un exportator major de energie. Vom obține sume uriașe de bani. Și vom începe să ne plătim datoria de 20 de trilioane de dolari.
Reunificarea familială (a imigranților – n.r.) a costat contribuabilul miliarde și miliarde de dolari. Și orașele sanctuar, care lasă în libertate străinii violenți și infractori în țara noastră și îi protejează.
Oamenii intră, și nu toți sunt buni, cum a fost cazul animalului care a călcat multe persoane la New York. Ați văzut asta acum două luni. A călcat oameni pe Bulveardul 12, pe care îl cunosc atât de bine. Acest splendid bulevard unde oamenii aleargă, fac jogging, încearcă să se mențină în formă. A ucis o mulțime de persoane, le-a călcat. Asta este reunificarea familiei.
Prin reunificarea familiei, pot veni cu el 22 sau 24 de persoane; bunicul, bunica, tata, mama, frații, surorile... Trebuie să punem capăt reunificării familiei!
Kate, această tânără și frumoasă americană, a fost ucisă în floarea vârstei pe un dig din San Francisco. A fost omorâtă de tipul ăla, un clandestin care fusese expulzat de cinci ori și condamnat pentru infracțiuni de șapte ori.
Îmi imaginez că nu li s-a permis să spună asta în instanță! Lor nu li s-a permis... Însă el a fost liber să amenințe viața unor cetățeni americani nevinovați, precum Kate, pentru că avem niște frontiere prăpădite și pentru că San Francisco este un oraș sanctuar. Cu alte cuvinte, un oraș condus de politicieni care preferă să-i protejeze pe clandestini decât pe cetățenii americani.
În Congres, Democrații vor frontiere deschise, mai multe taxe și un sistem de asigurări de sănătate care costă o avere, dar nu funcționează. Sunt blânzi cu criminalitatea, dar vor să ne sugrume economia cu reglementări socialiste. Vor să umfle impozitele la maximum, au refuzat să voteze reducerile noastre, pentru că vor, dimpotrivă, să le mărească. De aceea ne trebuie atât de mult o majoritate Republicană la Cameră și la Senat.
Noi apărăm libertatea religioasă și ne vom descotorosi de Amendamentul Johnson (care interzice ONG-urilor – mai ales bisericilor – să sprijine un candidat politic – n.r.). Am pus capăt atacurilor guvernului la adresa valorilor noastre iudeo-creștine. Deoarece știm că familiile și bisericile noastre – iar nu membrii guvernului - știu mai bine cum să construiască o comunitate puternică și iubitoare.
Să ne descotorosim de Amendamentul Johnson, rețineți asta, va fi o realizare uriașă. Părinții, nu birocrații, știu cel mai bine cum să-și crească copiii. Și mai presus de toate știm asta: în America, nu iubim guvernul, îl iubim pe Dumnezeu!
Am mers la Michigan în seara alegerilor. Am început să vorbesc la 00.30. Erau 32.000 de oameni. În Michigan nu mai câștigase un Republican de mulți ani. Hillary Clinton s-a dus acolo de urgență, pentru că i s-a spus că stă prost. Așa că s-a dus. A strâns 6000 de oameni. Eu, 32.000 de oameni la ora 01.00 dimineața. Așa că atunci mi-am zis: „De ce nu am câștiga?” Și am câștigat!
Am fost în Wisconsin, care nu mai fusese câștigat (de un Republican – n.r.) de mulți ani. Vă amintiți? Ea a decis să nu meargă acolo. Mersi mult, Hillary! Îmi imaginez că rușii au sfătuit-o să nu meargă acolo. Soțul ei ar fi trebuit să-i spună: „Ai face bine să mergi în Wisconsin! Ai face mai bine să mergi în Michigan! Nu mi-a plăcut ce am văzut. Eram în Michigan și am văzut afișe ‘Trump-Pence’ peste tot. Ai face bine să mergi!” Ea a făcut: „Nu, nu, nu... Sunt o adunătură de penibili”.
Știți, există un lucru pentru care nu am nici un merit: am cheltuit o frântură din cât a cheltuit ea în campanie. Știți, înainte, când cheltuiai mai puțin și câștigai era un lucru bun. Dar acum nu mai reprezintă nici un merit.
Noi am cheltuit 25% sau 30%. Ea a cheltuit – cât?! – 2,2 miliarde de dolari! 2,2 miliarde! Credeți că consultanții ei și-au umplut buzunarele? Nu a aruncat ea 12,4 milioane de dolari pe un dosar fals (dosarul în care Trump este acuzat de relații cu prostituate într-un hotel din Moscova – n.r.)?
Fie că suntem negri, mulatri sau albi... în vinele noastre curge același sânge roșu. Salutăm cu toții același măreț drapel american. Și cu toții am fost creați de același Dumnezeu Atotputernic. Noi suntem națiunea care a săpat Canalul Panama, care a câștigat două războaie mondiale, care a trimis oameni pe lună și care a îngenuncheat comunismul.
Atâta vreme cât vom avea curajul convingerilor noastre și puterea de a le pune în aplicare, atunci nimic nu ne va fi imposibil.
Atâta vreme cât vom rămâne credincioși valorilor noastre, credincioși față de cetățenii noștri și credincioși față de Dumnezeu, atunci nu vom da greș.
Pământul vostru, patria voastră și vocea voastră contează cel mai mult. Așa că vorbiți, făceți-vă auziți și luptați, luptați, luptați... Pentru schimbarea pe care ați așteptat-o toată viața, pentru schimbarea care vedeți că deja se petrece sub ochii voștri. Revoluția noastră nu s-a terminat pe 8 noiembrie. Ea de-abia începe.
Cea mai mare dintre aventuri se află în fața noastră. Nu renunțați niciodată, nu abandonați niciodată, nu dați înapoi niciodată și niciodată, dar niciodată, nu încetați să visați!
Pentru că suntem americani, viitorul ne aparține! Viitorul vă aparține tuturor și fiecăruia în parte!