Republica Moldova. Marți, 17 septembrie, la Mănăstire Suruceni, va fi zi de sărbătoare și de cinstire a sfântului Dionisie Erhan, renumit teolog și personalitate culturală, care a contribuit esențial la Unirea Basarabiei cu România, în 1918. A fost senator în primul parlament al României Întregite și episcop al României Mari.

Cunoscut și ca duhovnic al multor membri ai Sfatului Țării, în frunte cu Pantelimon Halippa. În memoria contemporanilor săi a fost rămas drept Episcopul Sfânt al Unirii. În pofida ploilor torențiale din Republica Moldova, stareța Epistemia invită creștinii la evenimentul preconizat, la Mănăstirea Suruceni. Deși așezământul se află în subordinea Mitropoliei Moldovei, la moaștele sfântului Dionisie, vin să se roage și preoții Mitropoliei Basarabiei, dar și din România.

Moaștele sfântului Dionisie Erhan, descoperite întregi

În 2018, la 100 de ani de la realipirea Basarabiei la Patria-Mamă, în timpul lucrărilor de restaurare a Bisericii „Sf. Mare Mucenic Gheorghe” din Mănăstirea Suruceni, a fost deschis mormântul acestui ierarh, cu sfintele sale moaște întregi, neatinse de stricăciune și binemirositoare. Au fost așezate în biserica mănăstirii spre închinare, fiind izvor de binecuvântare pentru obștea monahală și pentru închinători.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (BOR) a decis trecerea în rândul sfinților a episcopului Dionisie al Cetății Albe-Ismail, la 25 octombrie 2018. Zi de prăznuire a fost stabilită data de 17 septembrie, ziua trecerii sale la cele veșnice.

Sfântul Ierarh Dionisie s-a născut în satul Bardar, județul Lăpușna, din Basarabia, la 2 noiembrie 1868, primind la botez numele Dimitrie. Părinții săi, Vasile și Adriana Erhan, erau răzeși, din neamul arcașilor Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, conform BOR. Episcopul Dionisie Erhan a fost vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului (1918-1932), episcop al Cetății Albe-Ismail (1932-1940), episcop al Argeșului (1940-1941) și stareţ al Mănăstirii Suruceni (1908-1934).

Mănăstirea călugărițelor florărese

Istoricul așezământ monahal este situat la 12 km de Chişinău, în vecinătatea oraşului Ialoveni. Poate fi găsit uşor, fără ajutorul vreunui localnic. Arunci o privire la pădurea din preajma satului (tot Suruceni) şi descoperi în depărtare cupolele strălucitoare ale istoricei noastre mănăstiri. O iei pe cărarea de la drumul central spre acel loc retras, călăuzit fiind de cupolele luminoase. Suruceni este şi satul de baştină a cunoscutului nostru interpret Ion Suruceanu.

Acolo domnește o atmosferă încărcată de istorie, de sfinți și arhangheli, odihnind în frescele extraordinare. Mănăstirea ctitorită în 1785, de boierul Casian Suruceanu, este de o frumuseţe dumnezeiască, mai ales în perioada caldă a anului. Este cu adevărat un aşezământ al florilor. Pelerinii rămân frapaţi, întâi de toate, de varietatea floristică de acolo: de la viorele şi ghioceii de primăvară, mai târziu – la gladiolele şi trandafirii rari. În grădinile mănăstirii, descoperi cum vieţuitoarele ei, călugăriţele-florărese, se pierd prin covorul multicolor, îngrijind permanent cu migală fiecare floricea. Nu întotdeauna aici s-au cultivat zeci de soiuri de flori.

Așezământ monahal, ridicat din ruinele ateismului sovietic

Până în 1959, anul închiderii mănăstirii, obştea călugărească a fost de bărbaţi. Abia în 1992, când aşezământul a fost redeschis, a fost transformat în mănăstire de maici. Dacă ar fi rămas în lume, egumena Epistemia, stareța Mănăstirii Suruceni, ar fi devenit, probabil, o prosperă femeie de afaceri, cred unii. Aceasta pentru că a reuşit să ridice din ruine mănăstirea, distrusă în anii de prigoană ateistă sovietică. Cu ajutorul unor oameni de afaceri, dar și a creștinilor simpli.

Suruceni a constituit un important centru spiritual și cultural al basarabenilor. Visul măicuțelor basarabene s-a împlinit: au renăscut într-o mare măsură vestita instituție de odinioară, pe când stareț era sfântul Dionisie Erhan. Puțin peste două decenii, egumena Epistemia a reconstruit cele două biserici – de vară și de iarnă – adevărate bijuterii arhitecturale. A transformat mănăstirea într-o perlă. A găsit mijloace să construiască și un seminar teologic, deschis în 1997. Seminarul „Regina Maria” a activat până la începutul anilor 2000, oferind studii liceale cu profil umanistic.

Sfântul așezământ monahal mai deține moaștele cuviosului Antipa Atonitul, sfântul român care a slujit în Mănăstirea Esfigmenu, mult ajutată de domnii moldoveni, în nordul Sfântului Munte, dar și în Rusia. În 2000, a fost readus în Patrie, prin voia lui Dumnezeu și din rodul credinței celor care-și cinstesc sfinții. Cine vrea să afle, poate găsi la Suruceni și alte comori ortodoxe, deosebite: atât moaște, cât și icoane unice.

Cum a fost pângărită vechea ctitorie boierească din Basarabia

Mănăstirea Suruceni a fost ctitorită, în 1785, de către boierul Casian Suruceanu. După închidere, i-a fost distrus cimitirul, au fost devastate cavourile ctitorilor. A fost pângărit şi mormântul stareţului Dionisie Erhan. În locul mănăstirii a fost amplasat Spitalul Republican de Narcologie Nr. 9 al Ministerului Sănătăţii al RSSM, cu regim închis, păzit de miliţie.

Biserica  „Sf. Gheorghe” a fost transformată în club, altarul – în scenă. Cupola zugrăvită, la 1908, a fost acoperită cu un tavan din scândură, dar anume astfel au fost salvate irepetabilele  picturi ale renumitului artist plastic Pavel Piskarev, conform istoricului mănăstirii.

Biserica „Sf. Nicolae”  a fost transformată în incintă de spital, iar altarul – în sală de operaţii. Gropniţa de la subsolul bisericii, unde fuseseră înhumaţi ctitori, descendenţi ai familiei lui Casian Suruceanu, a devenit depozit pentru lemne. Turlele bisericii au fost date jos, instalându-se un acoperiş simplu. Chiliile au devenit saloane de spital. Tainele acestei mănăstiri basarabene atrag oamenii, pentru a fi dezlegate, în măsura credinței fiecăruia.