Actualul premier grec, pe cale să se retragă din funcţie, este ultimul reprezentant la putere al unei familii care a jucat un rol politic major în modernizarea statului în ultimele şapte decenii.
Familia Papandreou a dat Greciei postbelice trei generaţii de premieri socialişti, care au marcat evoluţia ţării într-o perioadă de profunde frământări politice şi economice. Patriarhul dinastiei, venerabilul Georgios Papandreou, un antimonarhist convins, a preluat conducerea executivului în 1944, când Europa nu ieşise încă din război, cu sprijinul britanicilor. Deşi răsturnat din fruntea guvernului după doar un an de zile, bătrânul Papandreou rămâne pentru următoarele două decenii în prim-planul politicii elene. Fondatorul social-democraţiei din Grecia a mai condus executivul elen pentru o lună şi jumătate în 1963 şi apoi pentru un an şi cinci luni între februarie 1964 şi iulie 1965. Politicile sale progresiste, dar şi rolul tot mai covârşitor pe care a început să îl joace fiul său Andreas în viaţa politică i-au atras antipatia opoziţiei conservatoare, dar şi a monarhilor greci. Astfel, o dispută între Georgios Papandreou şi regele Constantin al II-lea privind controlul forţelor armate s-a încheiat cu demiterea guvernului socialist în iulie 1965. Răfuielile politice de la Atena au şubrezit însă democraţia elenă şi au deschis calea loviturii de stat dată de junta militară în 1967. Fondatorul dinastiei politice Papandreou murea un an mai târziu, sub arest la domiciliu, funeraliile sale prilejuind ample manifestaţii de stradă împotriva dictaturii militare care s-a sfârşit în 1974. "Cel mai bun premier" Dezvoltat politic în umbra tatălui său, cu care s-a contrat adesea pe teme legate de politici guvernamentale, Andreas Papandreou a spart odată cu venirea sa la putere, în 1981, monopolul puterii executive deţinut de conservatorii greci. Şcolit la Harvard, Andreas rămâne cel mai de seamă reprezentant al dinastiei Papandreou. Un sondaj realizat în 2007 de cotidianul grec "Kathimerini" arăta că jumătate dintre respondenţi l-au desemnat pe Andreas Papandreou drept cel mai bun prim-ministru al Greciei. De asemenea, guvernul pe care l-a condus în 1981- 1985 a fost ales de cei chestionaţi drept cel mai bun executiv din istoria recentă a ţării. În 1974, după mai mulţi ani petrecuţi în exil, în timpul dictaturii militare, el a înfiinţat Mişcarea socialistă panelenică (PASOK), în fruntea căreia se află acum fiul său, Georgios A. Papandreou. Amplele reforme sociale şi economice demarate de guvernul Papandreou începând cu 1981 au dus ca într-un singur an inechităţile de la nivelul societăţii să se estompeze semnificativ, într-o măsură mult mai mare decât au reuşit precedentele guverne conservatoare la putere după 1974, subliniază analiştii. Guvernul socialist a decis atunci că drepturile muncitorilor trebuie net consolidate, aceştia primind dreptul de a organiza greve. O ironie a sorţii, comentează acum analiştii politici, referindu-se la protestele de stradă uriaşe cu care se confruntă guvernul socialist condus de fiul său, Georgios, pe fondul măsurilor de austeritate adoptate în ultimul an. Administraţia Papandreou a luat, în cursul celor trei mandate (1981-1989 şi 1993-1996), şi decizii care au consolidat şi democraţia elenă, sporind atribuţiile parlamentului şi ale administraţiilor locale şi conferind un rol semnificativ politicii externe. Prin "contractul cu poporul", guvernul a introdus instituţia căsătoriei civile, o lovitură puternică dată Bisericii Ortodoxe elene care recunoştea până atunci doar căsătoria religioasă, a dezincriminat adulterul, a simplificat procedurile de obţinere a divorţului şi a sporit rolul femeii în societatea greacă. Modest, dar mediatizat Fiul lui Andreas, Georgios Papandreou, actualul premier grec, a avut un traseu politic mai modest, dar comprimat. Deputat, apoi ministru în timpul mandatelor de premier deţinute de tatăl său, dar şi ulterior, Georgios a preluat conducerea PASOK în 2004, după o înfrângere usturătoare în faţa rivalilor conservatori. Alegerile anticipate din 2009 aduceau însă socialiştii la putere.
Doi ani mai târziu, pe fondul unei crize economice dure, cariera lui Georgios Papandreou a cunoscut un recul din cauza unor calcule electorale riguros întocmite, dar care nu s-au susţinut în realitate şi din punct de vedere politic.
<iframe width="633" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/bzC6C2BInT0" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>
<iframe width="633" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/Hy6Xc-YQ6mk" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>
17 ani, cu aproximaţie,
a stat la putere în Grecia dinastia Papandreou
CRITICI
Andreas,acuzat că îl curta pe Ceauşescu
În 1964, Andreas Papandreou a renunţat la cetăţenia americană imediat după ce a fost ales în parlamentul de la Atena. În acelaşi an, tatăl său, Georgios, premier al Greciei, l-a numit ministru pentru afaceri de stat, funcţie care echivala pe atunci cu cea de adjunct al primului-ministru.
Din acest post, Andreas Papandreou a militat pentru un rol neutru al Greciei în Războiul Rece, criticând prezenţa militară masivă americană pe teritoriul ţării. De altfel, Papandreou a acuzat administraţia de la Washington că s-a aflat în spatele loviturii militare de stat din 1967.
Plecat în exil, liderul socialist şi-a înăsprit şi mai mult retorica antiamericană. În 1974, după căderea regimului coloneilor, Andreas Papandreou a compărut ca martor într-un proces intentat foştilor ofiţeri, în care a susţinut că în spatele loviturii de stat s-a aflat CIA.
Rivalii săi politici s-au folosit de poziţia sa antiamericană pentru a-l acuza că preferă, în schimb, să întreţină relaţii politice cu dictatorii Muammar Gaddafi şi Nicolae Ceauşescu.
SOCIALIŞTII. Andreas Papandreou s-a întâlnit cu Nicolae Ceauşescu la
Bucureşti, în 1976
FOTO: FOTOTECA ONLINE A COMUNISMULUI ROMÂNESC
Citiţi şi:
- Alegeri anticipate în februarie. VEZI cine ar putea fi noul premier al Greciei
- Acord politic la Atena: guvern de uniune naţională. Georgios Papandreou nu se va afla însă la conducerea viitorului executiv
Recomandările noastre
