Euro cu mai multe viteze. Iată reţeta pentru ca zona euro să supravieţuiască, ca şi întrega construcţie a Uniunii Europene. Dar e cu adevărat soluţia câştigătoare? Săptămâna trecută s-au întâlnit, după cum se ştie deja, quadrumviratul Angela Merkel, Francois Hollande, Paolo Gentiloni şi Mariano Rajoy. Respectiv primii-miniştrii/preşedinţi, în această ordine ai Germaniei, Franţei, Italiei şi Spaniei. Enunţaţi astfel în ordinea importanţei. Ordinea de zi a fost exact scenariul unei Europe împărţite după nişte criterii nu tocmai avantajoase, cel puţin pentru România.
Se prevede sfârşitul dogmei Merkel
Brexitul şi iminenta apropiere a alegerilor franceze a făcut posibil un pas înapoi chiar din partea unei euroextremiste ca Angela Merkel. ''Am învăţat, indiscutabil, din istoria ultimilor ani, care ar putea fi o Uniune Europeană cu viteze diferite, unde nu toţi participă în acelaşi moment la procesul integrării'', astfel s-a exprimat Merkel destul de îngrijorată faţă de reacţia statelor sărace din UE.
Dispare deci o dogmă care de la Tratatul de la Maastricht, în 1992, plănuise o arhitectură europaeană ''Uniţi şi competitivi''. Astăzi nu e la fel de evidentă arhitectura desenată în urmă cu 25 de ani.. Chiar şi Cancelaria cea mai ortodoxă s-a convins că a distribui ''aceeaşi pereche de pantofi la 19 de persoane diferite (ţări care au adoptat moneda euro) e ca şi cum ai avea pretenţii ca aceştia să alerge cu aceeaţi viteză'', este pur şi simplu iraţional. Dar, mai bine mai târziu decât niciodată, nu-i aşa?
Totodată, pentru europenişti, încă nu e cazul să fie regândit tot proiectul Uniunii. E mai convenabil să-l modifici uşor şi să speri că întrega maşinărie va porni. La Versailles s-a dezbătut deci asupra modalităţilor de aplicare a acestei ''căi ferate duble''. Înainte de crearea unei ''Euro B'' care se va afla în dotarea Ţărilor din Sud, ar mai fi de fapt nişte etape suplimentare. Europa cu mai multe viteze ar însemna înainte de toate ''integrarea politică şi fiscală cu mai multe viteze''. Ce ar însemna asta? Angajamentul discreţionar al statelor europene în sectorul politic şi fiscal! Gândiţi-vă un pic la România, nişte fiori reci pe şira spinării v-ar putea încerca...
''Cine are o mai mică disponibilitate la integrare, nu e aruncat peste bord, dar aceasta nu poate împiedica pe cei care vor să aleagă un ritm mai rapid''. Sunt cuvintele prim-mistrului italian.
Formula e deci aceasta: rămâne UE, rămâne euro, dar să dăm libertatea celor mai puternici să se dezvolte şi mai mult, iar cei mai săraci să se mulţumească cu puţin şi, atenţie, să nu mai fie duşi în spinare de către tările bogate, adică să se descurce! Acesta este traducerea liberă la deja mult mediatizatul dicton: Europa cu două viteze.
Dacă aceste două viteze se referă doar la ţările care au ca monedă euro, înseamnă că celelalte 8 state din afara acestei zone fac parte din planul C (adică şi România). Practic, în culise, s-a bătut palma, anunţul oficial a fost făcut simplu "două viteze", fără detalii şi aşa cum mai spuneam, la Roma va fi tăcere pe acest subiect.
În acest context se pune întrebarea: Cu România ce facem, ce vor face Puternicii Europei, va rămâne în coada UE precum a fost până nu demult coada Europei "neunite"?