Birocraţia numită nu aleasă de la Bruxelles îşi arată hotărârea de a continua să se rupă de voinţa majorităţii europenilor.
Un editorial al lui Alain Destexhe pentru Politico.
Recentul articol al Comisarului European pentru Migraţie, Dimitris Avramopoulos, „Imigranţii din Europa sunt aici pentru a rămâne”, arată ceea ce este greşit la instituţiile europene.
„Este timpul să acceptăm adevărul”, scrie comisarul. „Singura cale pentru a face politicile noastre de azil şi imigraţie să reziste în viitor este ca noi toţi să ne schimbăm modul de gândire.”
Ca în cazul lui Zeus – un alt grec – pe Muntele Olimp, adevărul vine de la etajul cel mai de sus al clădirii Berlaymont (sediul Comisiei Europene din Bruxelles – n.r.): „Nu putem şi nu vom putea niciodată opri imigraţia.” Punct.
Este tot mai clar, sondaj după sondaj, alegeri după alegeri, că majoritatea europenilor doresc o reducere drastică a imigraţiei şi redobândirea controlului asupra frontierelor europene.
„Imigraţia este o problemă emoţională, sentimentală, influenţată de creşterea naţionalismului, populismului şi xenofobiei.”
De aceea, orice dorinţă de a încetini imigraţia este rasistă şi descalificantă. Punct. Din nou.
Într-un proces democratic normal, fiecare ţară ar trebui să aibă putinţa de a-şi decide politicile migraţionale în parlamentele naţionale. La nivel european, dorinţa majorităţii ar trebui să fie luată în considerare. Dar pe Avramopoulos asta îl lasă rece. Potrivit acestui comisionar care nu a fost ales ci numit: „toţi trebuie să fim gata să acceptăm imigraţia, mobilitatea şi diversitatea ca pe o nouă normă”.
Noile norme, ca mărimea merelor sau curbura castraveţilor, trebuie să fie stabilite ghici de cine? De luminata Comisie. Imigraţia nu va fi obiectul unei dezbateri deschise. Va fi o „normă”.
Aşadar, trebuie să acceptăm imigranţii. „Nu este doar un imperativ moral, dar şi unul economic şi social pentru continentul nostru îmbătrânit.” Dar cum rămâne cu cei 4 milioane de tineri şomeri din UE, generaţia pierdută a celor educaţi dar fără locuri de muncă?
În cartea sa „Exodul. Cum a schimbat imigraţia lumea”, profesorul de la Oxford Paul Collier găseşte neconvingător argumentul că imigranţii vor reprezenta un benficiu social pentru o populaţie care îmbătrâneşte.
Poate că cel mai trist lucru este că Avramopoulos nu este cel mai stângist sau social-democrat politician. El este dovada vie că Stânga domină peisajul intelectual la Bruxelles.
Când politicienii de dreapta renunţă să gândească altfel decât stânga şi îşi trădează alegătorii, nu vă miraţi de creşterea „populismului”!