În Parlamentul francez se află în dezbatere un proiect de lege pentru legalizarea supravegherii în masă prin intermdiul unei aplicații pe telefon numită StopCovid.

Un interviu cu scriitorul Patrice Franceschi pentru Le Figaro despre pașii mari făcuți de dictatură, nu doar în Franța ci peste tot în lume.

În cartea dvs. „Bună ziua, domnule Orwell”, apărută la Gallimard, vă pronunțați împotriva aplicației StopCovid și în general împotriva controlului digital în masă, adus de COVID-19. Dar noi încredințăm deja un număr uriaș de informații, chiar mai intime, GAFA (Google-Apple-Facebook-Amazon: denumire generică pentru coloșii tehnologici – n.r.) fără nici una din protecțiile pe care guvernul le propune în cazul StopCovid. În aceste condiții, lupta dvs. nu este cumva paradoxală? Pericolul nu vine mai degrabă de la GAFA decât de la state? Pe de altă parte, după izolare, acest instrument poate fi folositor pentru a ne recupera o parte dintre libertăți, începând cu cea de mișcare...

Mai întâi, nu sunt singurul care mă pronunț împotriva intenției guvernului de a-i urmări digital pe francezi. Din ce în ce mai mulți cetățeni simt că dacă utilizarea acestei aplicații va fi votată în Parlament pe 27 mai, vom intra într-o zonă periculoasă pentru libertățile noastre viitoare.

Problematica ridicată de pandemie merge dincolo de dimensiunea sa sanitară. Despre ce este vorba, dacă ne decidem să ne scoatem ochelarii de cal? Dat fiind că statul, izolându-ne obligatoriu, ne-a privat timp de două luni de libertățile noastre fundamentale, tot ce este legat de acest virus ridică întrebări legate de sensul și valoarea existenței. De ce să trăiești, dacă nu ești în primul rând liber? Aceasta este întrebarea fundamentală pe care o ridică proiectul guvernamental.

Pericolul care ne amenință, cu această aplicație, sub niște aparențe incredibil de anodine, este cel al intruziunii statului în viețile noastre private și în intimitatea noastră, ceea ce înseamnă o nouă reducere a libertăților noastre individuale și colective din cauza acestei supravegheri.

Totul, sub pretextul a puțin mai multă siguranță.

Acest proiect de lege are ceva foarte particular și absolut nou, care riscă să ne arunce într-o lume care, pe termen mediu, va fi cea a totalitarismului digital, al cărui pericol le scapă doar imbecililor.

Iată miza: este pentru prima dată în istoria democrației noastre când suntem în fața unei asemenea provocări.

Dar, desigur, lucrurile nu ne sunt prezentate în acest mod, și se mizează pe două dintre presupusele noastre culpabilități, pentru care noi nu acceptăm ceea ce este de neacceptat: chipurile, nu suntem destul de „moderni” și nu dorim să ne salvăm semenii.

Doresc chiar să ne facă să credem niște lucruri contrazise de realitate, cum ar fi anonimizarea datelor strânse sau caracterul lor „agregat”.

Cât privește voluntariatul pe care s-ar baza proiectul, cine nu vede efectele perverse pe care le va provoca? Amintesc că acum trei săptămâni, 472 de experți în criptologie și securitate informatică, de la cele mai prestigiase intituții științifice franceze, au dat publicității un avertisment public, care afirmă textual:

„Toate aceste aplicații induc riscuri foarte mari în privința repectării vieții private și a libertăților individuale. Unul dintre ele este supravegherea în masă prin intermediul unor instituții private sau publice... Riscurile de a atenta la viața privată, legate de tehnologiile Bluetooth erau recunoscute cu mult înainte de criza sanitară.”

Pentru a ne face să acceptăm intrarea în această lume nouă, nu se încearcă doar anestezierea noastră prin afirmații liniștitoare. Se apasă de la început pe pedala sacralității sănătății și pe frica care caracterizează timpurile noastre.

Frica s-a vădit și ea un virus, a cărui răspândire a fost fulgerătoare, din momentul în care s-a afirmat că ne aflăm în război – dar în realitate războiul este cu totul altceva, mai ales pentru că el ucide în marea majoritate bărbați în floarea vârstei,  și nu persoane vârstnice, cum face COVID-19.

Din cauza fricii ne-am trezit în izolare supravegheată, ipotecând viitorul tinereții noastre prin prăbușirea economică rezultând din această panică, nejustificată de realitate.

Alte țări europene, ca Suedia, au refuzat, arătând că existau și alte opțiuni.

În ceea ce privește GAFA și pericolele lor la adresa libertăților noastre, aveți perfectă dreptate. Este întru totul adevărat că am intrat de multă vreme într-o epocă a supravegherii generalizate, permisă de dezvoltarea și extinderea fără limite a noi tehnologii și a faptului că progresul calcă în picioare umanismul.

Trăim după algoritmi, și asta nu este o veste bună pentru viața noastră interioară, locul cel dintâi al libertății noastre. Nu este acesta un motiv suficient pentru a refuza să mergem mai departe?

Dar este adevărat că efectul obișnuinței este foarte puternic și resemnarea este aproape, chiar și când înțelegem că un proiect precum StopCovid depășește o limită crucială, deoarece nu provine de la un gigant GAFA, ci de la stat însuși, ceea ce schimbă total datele problemei.

Un dig va fi rupt, dacă acest proiect de lege va fi votat și nu ne vom mai putea întoarce înapoi. Nu mai este vorba de o fantasmă. Întreaga istorie a științei arată că o invenție, când este eficientă, nu încetează să se extindă. Este un efect constant de clichet.

În materie de control, nu există întoarcere în trecut, când este vorba de un progres tehnologic. Supravegherea digitală va fi atât de eficientă, încât autoritățile vor recurge din nou la ea cu prima ocazie, căci întotdeauna va exista un „virus” care să ne amenințe.

Virusul va purta tot felul de nume – începând cu cel al terorismului – justificând continuarea controlului cetățenilor, până când controlul va deveni normă.

Mă mai întrebați și dacă aceste instrument poate fi totuși util pentru regăsirea unora dintre libertățile noastre, începând cu cea de mișcare. Desigur, la început. Dar, sincer, asta nu înseamnă altceva decât a face câțiva pași înapoi pentru a sări mai bine. O iluzie în plus. Căci despre ce libertate de mișcare poate fi vorba când ești supravegheat?