România a avut patru dictatori semnificativi în istoria sa modernă. Aceștia au avut un impact profund asupra țării, fiecare într-o perioadă diferită și prin metode variate de conducere. Carol al II-lea, Ion Antonescu, Gheorghe Gheorghiu-Dej și Nicolae Ceaușescu. Evenimentul istoric dedică astăzi un episod lui Carol al II-lea și dictaturii regale, care a ținut aproape doi ani și jumătate. Alături de noi, ca de obicei, Alex Mihai Stoenescu. În 1938, Carol al II-lea a desființat partidele politice și a suspendat Constituția din 1923. A creat și permis o singură formațiune politică, Frontul Renașterii Naționale.
Regimul său a cenzurat presa și a limitat libertățile fundamentale. A încurajat cultul personalității, făcând referire la propria sa misiune de a salva țara într-un context internațional tot mai periculos. Carol a considerat că un regim autoritar ar fi mai eficient pentru a face față crizelor interne și externe, având în vedere fragilitatea politică a țării, dar și amenințările teritoriale din partea Uniunii Sovietice și Ungariei. De ce nu au reușit partidele politice ale vremii să-l oprească pe Carol al II-lea din drumul „falimentului“ democrației românești interbelice?
Poate din cauza diviziunilor interne, a rivalităților politice, a slăbiciunilor instituționale și a contextului internațional tensionat. În septembrie 1940, în urma pierderilor teritoriale dramatice din acel an (Basarabia și nordul Bucovinei către Uniunea Sovietică, nordul Transilvaniei către Ungaria și Cadrilaterul către Bulgaria), Carol al II-lea a fost forțat să abdice. Fiul său, Mihai I, i-a succedat la tron, dar puterea reală a fost preluată de generalul Ion Antonescu. File negre din istoria modernă a României, live, de la 12.00, pe canalul de YouTube HAI ROMÂNIA și pe pagina de Facebook evz.ro.