Am făcut o pauză în lecturile despre Decembriadă pentru a termina excelenta carte lui Alfred H. Moses, Jurnal de București. Drumul României de la întuneric la lumină, tipărită de Grupul Editorial Art în 2019. Autorul a fost ambasadorul SUA în România anilor 1994-1997. Anterior fusese trimis special al Casei Albe pentru emigrarea evreilor din regimul Ceaușescu.
În 2019 Alfred Moses, ambasadorul SUA la București a publicat în America, la Brookings Institution Press volumul Bucharest Diary: Romaniaʼs Journey from Darkness to Light.
Prefața, dedicată ca de obicei confesiunilor despre cum și de ce s-a ivit cartea, jură că e vorba de un jurnal zilnic ținut de Alfred H. Moses pe vremea cînd era ambasador. Aserțiunea merită nițică analiză.
Adevăratele jurnale sînt cele ținute de o persoană cu atribut de personalitate fără ca despre asta să știe multă lume. Jurnalul e pus apoi la păstrare și lăsat urmașilor cu limbă de moarte să fie publicat la un anumit număr de ani după plecarea autorului din lumea asta spre lumi mai de soare pline. Specificul jurnalului e dat de fixarea autorului în conjuctura zilnică. Armand Călinescu a ținut un jurnal pînă în seara dinaintea asasinării. Consemnările din fiecare zi sînt autentice, pentru că:
- Ținerea jurnalului e secretă. Persoanele despre care autorul dă seamă nu știu că despre ele scrie cineva pe ascuns. Prin urmare părerea autorului despre ele din jurnal nu e influențată de grija că lumea din jur s-ar putea supăra.
- Autorul nu știe în clipa în care rămîne singur cu jurnalul ce se va întîmpla a doua zi. Armand Călinescu scrie și în seara zilei de 20 septembrie 1939. Rîndurile lăsate posterității nu profețesc asasinarea de a doua zi.
Jurnalul lui Alfred H. Moses nu întrunește condițiile unui jurnal autentic. Chiar dacă schițele vor fi fost consemnate la vremea respectivă, totuși, perspectiva e cea din 2018, cînd autorul și-a trimis lucrarea la tipar. Nu știu dacă asupra unor caracterizări autorul a revenit în funcție de evoluția relațiilor sale din 1994-1997. Sînt sigur însă că în 2018, cînd a dat gata lucrarea, el știa ce s-a întîmplat ulterior cu personajele sale.
Esența unui jurnal de autor e dată de viziunea acestuia asupra oamenilor și întîmplărilor. Din acest punct de vedere, jurnalul e și o formulă de ceea ce numește proză subiectivă. Pe parcursul paginilor oamenii și întîmplările nu sînt cele reale. Sînt cele văzute dinspre autor. Viziunea autorului e marcată de poziția sa în lumea despre care scrie, de caracterul său, de cultura sa, în fine, de personalitatea sa.
Citește mai departe: România, o țară care cerșește protecția Americii
Recomandările noastre
