Cel puţin ciudată decizia Tribunalului Olt, de a se desfăşura ultima înfăţişare în procesul lui Gheorghe Dincă şi Ştefan Risipiţeanu, cu uşile închise, atâta vreme cât cazul a stârnit o emoţie deosebită în rândul opiniei publice.

Ce este de ascuns cetăţenilor  în acest caz în care totul este o varză, iar autorităţile refuza cu obstinație reluarea de la zero a cerecetarilor,  deşi s-a cerut acest lucru  şi din partea inculpaţilor şi din partea reprezentanţilor familiilor celor două fete dispărute?       În plus, nicăieri nu se ia în discuţie şi traficul de persoane. Se judecă doar posibila asasinare a celor două fete.

Cu toată ferecarea uşilor la sala de judecată, am reuşit să intrăm în posesia unor date din procesul desfăşurat la începutul acestei săptămâni, care, în loc să desluşească ceea ce s-a întâmplat, nu fac decât să adâncească misterul.

Declaraţia poliţistului Pistol şi lipsa din dosar

O declaraţie extrem de importantă a făcut la un moment dat Constantin Pistol, şeful Biroului de Investigaţii Criminale. Pistol este cel care a hălăduit cu echipa de cercetare să o caute pe Alexandra, la indicaţia unui infractor din Caracal, Remus Rădoi, în cu totul altă parte a oraşului decât în cea pe care o indicase Alexandra Măceşanu atunci când a sunat la 112. Constantin Pistol a declarat, dacă nu cumva a minţit ca să abată ancheta pe o pistă falsă, că Alexandra Măceşeanu nu a fost violată de către Gheorghe Dincă. De altfel, noi, în evz.ro am afirmat de la bun început că Dincă, după ce răpeşte fata şi pleacă la Craiova unde face dansul cartelelor prepay, nu avea timp să ajungă înapoi la Caracal ca să o prindă pe fată cu telefonul în mână şi să o omoare, aşa cum a declarat în anchetă.  Pistol spune la rândul lui că Alexandra a fost violată de un individ de aproximativ 50 de ani, nu prea înalt, cu burtă, destul de gras. Ori această descriere nu se potriveşte deloc cu cea a lui Dincă, un individ mătăhălos, înalt.

Dacă Pistol nu  minte, înseamnă că ne dă nouă dreptate şi la dispariţia Alexandrei Măceşeanu au participat cel puţin doi indivizi. Dincă, cel care a urmărit-o, răpit-o şi sechestrat-o la el acasă, după care a plecat la Craiova să cumpere cartele neidentificabile de pe care să-i liniştească părinţii fetei, şi un al doilea individ, cel cu burtă, care a violat-o şi apoi a dus-o din casa lui Dincă.

Această declaraţie a lui Pistol a dispărut de la dosar. Pur şi simplu, ea nu mai există.

Ca în filmele cu proşti. Poliţia îşi verifică prorpiile-i telefoane, nu pe ale infractorilor

Un fapt ce pare incredibil, îl găsim „în carne şi oase” ca să spun aşa, în „Dosarul Caracal”. În loc să verifice telefoanele pe care se presupune că Dincă era sunat, poliţia şi-a verificat propriile-i telefoane. Cum am mai spus în anchetele noastre despre acest caz, şi după răpirea Luizei Melencu, telefonul ei a fost apelat, deşi Dincă a afirmat că l-a aruncat în parcarea unde a oprit între Caracal şi Radomir, satul fetei. La telefon s-a răspuns. Deci, cineva l-a luat. Convingerea noastră este că a luat telefonul o dată cu fata. Pentru că e greu de crezut că Dincă o răpeşte pe Luiza Melencu pentru a-şi sastisface cu ea poftele sale de psihopat sexual, dar trece prin faţa casei lui, merge către satul fetei, opreşte într-o parcare la ieşiea din Caracal, stă o jumătate de oră acolo, timp în care vorbeşte la telefon, după care aruncă telefonul Luizei, întoarce maşina şi merge la el acasă unde o violează şi o sechestrează. Unde mai apare de nicăieri şi beţivul satului, Risipiţeanu, care are şi el pretenţii de viol.

Ei bine, specialiştii poliţiei, în loc să verifice pe unde a umblat telefonul Luizei, au verificat telefoanele poliţiei după care aceasta a fost sunată, normal, în timpul primelor momente ale anchetei.

Dar şi mai de râs este momentul cu telefonul primit de către bunicul Luizei în data de 15 aprilie. Bunicul reclamă la poliţie despre acest apel. Un agent sună pe numărul imprimat pe telefonul bunicului. Cel de pe care fusese sunat şi asigurat că Luiza nu mai vine acasă, pentru că s-a măritat şi pleacă în străinătate. Agentului de poliţie nu i se răspunde la apeluri. Atunci trimite un mesaj pe acel număr, prin care anunţă că poliţia este cea care apelează. Tot nu primeşte nici un răspuns. Ştiţi ce au cercetat specialiştii? Telefonul de pe care a sunat agentul. Nicidecum pe cel de pe care a fost sunat bunicul.

Şi încă un moment de râsu-plânsu cu aceste telefoane pe care ancheta le-a făcut varză. În 26 iulie, Dincă este apelat de mai multe ori de la poliţie. Există în listingul poliţiei acest lucru. Dovada că a fost apelat. Dar, minune, din listigul telefonului lui Dincă, lipsesc aceste apeluri.

Furaţi de nenorocirile produse de pandemie, se pare că am uitat cu totul de alte nenorociri produse în ţara asta, nenorociri pe care unii încearcă să le acopere și asupra cărora trebuie să ne aplecăm în egală măsură, pentru că şi aici este vorba de vieţi şi de destine de oameni.