Viitorul prim-ministrului israelian Benjamin Netanyahu atârnă în balanță după alegerile de marți. Opoziția publică față de Netanyahu s-a intensificat în ultimul an din cauza politicii sale care provoacă fdiscordie și a gestionării slabe a pandemiei. O analiză realizată de publicația americană NationalInterest înainte de scrutinul din Israel, de marți, în care se decide viitorul politic al lui Netanyahu.

Dar supraviețuirea sa politică s-ar putea datora percepției publice conform căreia doar în el se poate avea încredere când vine vorba de securitatea Israelului, scrie NationalInterest.

Opoziția constantă a lui Netanyahu față de programul nuclear al Iranului i-a adus mult sprijin în Israel. Sondajele de opinie din ultimii ani demonstrează un consens larg al israelienilor împotriva acordului nuclear iranian, așa numitul Plan comun de acțiune cuprinzător (JCPOA). Deși acordul prevedea recunoașterea dreptului Iranului la îmbogățirea uraniului, documentul avea totuși avantajul de a ține Iranul departe de o bombă, timp de 10 până la 15 ani. Și inspectarea capacităților și sistemelor sale nucleare.

Dar premierul israelian consideră că acordul a încurajat Teheranul prin ridicarea sancțiunilor impuse de Occident în ultimii ani. Apariția controversată a lui Netanyahu în fața Congresului SUA, din 2015, în care a atacat dur acordul nuclear cu Iranul a fost fără precedent. Guvernul său continuă acum aceeași linie de atac, pe măsură ce noua administrație americană explorează posibilitatea de a reface acordul nuclear cu Iranul.

Potrivit adjunctului Mossad, identificat ca „A”, prezentarea de către Netanyahu a unei arhive nucleare capturate în Iran a fost un factor-cheie în a convinge administrația Donald Trump să se retragă din acordul nuclear în mai 2018. Arhiva nucleară a confirmat suspiciunile că iranienii au lucrat la un program nuclear militar până în 2003. Dar nu a furnizat dovezi că iranienii încalcă JCPOA.

După asasinarea de către americani a generalului iranian Qassem Soleimani în 2020, a existat percepția conform căreia credibilitatea și puterea de descurajare ale Iranului au avut de suferit. Iar criticile din interiorul Israelului asupra deciziei lui Netanyahu de a submina acordul nuclear iranian s-au estompat. Meir Dagan, fost șef al Mossad, a susținea în 2015 că Netanyahu cauzează prejudicii strategice Israelului tratând amenințarea nucleară a Iranului ca pe o problemă israeliană. În condițiile în care pericolul reprezentat de Teheran era în mod clar unul global, care impunea Israelului să fie mai discret. Foștii premieri israelieni Ariel Sharon și Ehud Olmert au înțeles acest lucru. Iar amenințările lui Netanyahu de a bombarda Iranul au accelerat eforturile occidentale de a ajunge la un acord nuclear cu Iranul.

Când administrația Trump a amenințat că se va retrage din acord, au apărut îngrijorări semnificative în Israel cu privire la pericolele pe care le-ar aduce. În 2018, și cei mai acerbi critici ai acordului, cum ar fi fostul ministru al Apărării, Moshe Yaalon, au avertizat că aceste costuri ale retragerii SUA vor fi mai mari decât beneficiile. Netanyahu a preferat să ignore avertismentele și a avansat, în tandem cu administrația Trump, pentru a anula acordul. El s-a înconjurat de oameni care susțin poziția sa în Iran, cum ar fi șeful Mossad, Yossi Cohen. Între timp, anularea acordului nuclear a dus la dispariția restricțiilor care au afectat activitatea nucleară a Iranului. Într-un interviu exploziv în ziarul israelian „Yediot Ahronoth”, la începutul lunii, șeful adjunct al Mossad a declarat că, acum, situația este mai gravă decât era când s-a ajuns la acordul nuclear în 2015. Iranul a depozitat cantități mari de uraniu îmbogățit și își reconstruiește facilitățile nucleare, blocând accesul inspectorilor internaționali. Interviul indica faptul că Netanyahu a greșit încercând să includă rachetele Iranului și terorismul ca parte a unor negocieri cu Teheranul.

Prin urmare, concluzionează NI, exact când isralienii merg la vot, Iranul este mai aproape ca niciodată de obținerea unei arme nucleare. Netanyahu și-a câștigat reputația de principal oponent al programului nuclear iranian. Cu toate acestea, o parte din moștenirea sa ar putea fi asociată cu posibila apariție a Teheranului ca stat armat nuclear.