Criza din PSD, de îndată devenită Criză politică națională, poate și pentru că Klaus Iohannis a stat în expectativă, urmare a trocului făcut cu Liviu Dragnea, a fost comentată și de foștii lideri ai Partidului. Ion Iliescu n-a intervenit, fapt stupefiant, dacă ne gîndim la ambiția fostului președinte de a rămîne în politică indiferent de prețul în planul sănătății. În schimb, Victor Ponta și Adrian Năstase au simțit nevoia să-și spună cuvîntul. Poziția fostului premier e știută și răsștiută.

Victor Ponta a optat pentru o bătălie cu Liviu Dragnea alături de Sorin Grindeanu. Mai puțin mediatizată a fost poziția lui Adrian Năstase. Acesta și-a exprimat public opinia atît pe blog, cît și într-o emisiune la România tv, la care m-a avut pe mine partener de dialog. Pe blog, Adrian Năstase a scris sîmbătă, 24 iunie 2017, după ce automoțiunea de cenzură a PSD trecuse și în bătălia dintre Florian Coldea și Eduard Hellvig, biruise Florian Coldea, următoarele: „În acest weekend au loc negocieri esenţiale pentru viitorul guvern şi pentru viitorul PSD. Desemnarea, luni, a candidatului de premier, dar şi a măsurilor de recredibilizare a partidului sunt aşteptate cu mult interes. În opinia mea, nu este suficientă o bună desemnare. Este foarte importantă lansarea unor măsuri care să angajeze membrii partidului într-o dezbatere mai largă, pregătirea viitoare a cadrelor, reideologizarea partidului şi lansarea unor noi proiecte de solidarizare internă în organizarea Centenarului Marii Uniri. Relaţiile externe ale partidului ar trebui, de asemenea, revitalizate. Şi multe altele…”

Anterior, duminică, 18 iunie 2017, la România lui Cristoiu, Adrian Năstase adoptase în chestiunea „Ce face Sorin Grindeanu?” o poziție mai aparte. Spre deosebire de mine, care susțineam îndărătnicia lui Sorin Grindeanu de a nu demisiona, pentru că așa i-a cerut Partidul, sintagmă blestemată, moștenită genetic de PSD de la PCR, fostul președinte al Partidului, soldat credincios al formațiunii, credea că premierul trebuia să demisioneze pentru ca ulterior să acționeze pentru instaurarea unui climat cu adevărat democratic în PSD. „Eu dacă aș fi fost în locul lui Sorin Grindeanu îmi dădeam demisia, chiar dacă decizia partidului nu mi se părea corectă din diverse rațiuni (...). În urma unei astfel de demisii puteai să acționezi mai departe prin crearea unei mase critice, prin intermediul unui Congres (…)”. La vremea respectivă am luat atitudine critică față de această asumare aiurea a atotputerniciei Partidului, întruchipat, desigur, de persoane fizice trecătoare, mai ales că ea lăsa impresia unei acceptări a loviturilor mizere tipice PSD, în genul celei care l-a scos din joc pe Adrian Năstase în martie 2006, la hotelul Confort, printre fleici și prezervative.

Rezumată, poziția lui Adrian Năstase față de Criza iscată de turmentarea lui Liviu Dragnea ca urmare a lustruirii sîrguincioase a persoanei sale de către Camarila din PSD, poate fi prezentată astfel. Sorin Grindeanu trebuie să demisioneze. După aceea, ca membru PSD el va putea și chiar va trebui să acționeze din interior astfel încît din balamucul Crizei să se tragă concluziile practice vitale pentru necesara revoluție din partid. Adrian Năstase era convins că tot ce se întîmplă rău cu PSD după alegerile din 11 decembrie 2016 își are cauza în anchilozarea Partidului, în absența unei minime dezbateri în partid și mai ales a unei minime tresăriri a democrației interne. Pe acest fond, el credea că Sorin Grindeanu trebuie să demisioneze din funcția de premier și să rămînă în PSD. Pentru că – susținea el – numai din interiorul PSD poate fi modernizat acest partid. Cîtă vreme nu te supui deciziilor, chiar și nedrepte, îți asumi riscul de a nu te putea implica din interior în declanșarea Revoluției din partid.

Intervenția lui Adrian Năstase a trecut aproape nebăgată în seamă. Nu numai de presă, dar și de propriul partid. De presă nu mă miră. Criza din PSD, devenită Criză politică prin simplul fapt că PSD e partid de guvernare, a fost un nou examen la care Presa noastră a picat cu brio. Presa antiPSD a văzut în Criză un nou prilej de a tăbărî asupra PSD cu ciomegele mediatice pe care le știu de pe vremea FSN-ului. Presa PSD-istă, întruchipată de cele două televiziuni de știri concurente – România tv și Antena 3 –, a găsit în Războiul conjugal din partid un nou moment de a mai obține ceva tain. Ar fi fost normal ca măcar presa PSD-istă, presupus de Stînga, să consacre spații însemnate dezastrului care a fost și mai e răsturnarea propriului guvern de către PSD la nici șase luni de la investire și mai ales răsturnarea fără o minimă explicație dată electoratului PSD și națiunii.

Ar trebui să ne mire însă nebăgarea în seamă a intervenției lui Adrian Năstase de către liderii PSD. Adrian Năstase e cel care a modernizat partidul. E cel care a făcut ca PSD să poată invoca oricînd forța de a administra bine țara. E un lider PSD scos din jocul politic prin mijloacele securistice ale Statului Paralel. E premierul cu care au lucrat mulți dintre liderii de azi ai PSD. Sfaturile sale ar trebui luate în seamă fie și din acest punct de vedere. Ele ar trebui luate în seamă și pentru că pleacă de la o radiografie corectă, lucidă, a situației din partid. La vremea expunerii publice a poziției lui Adrian Năstase, neluarea în seamă a sfaturilor fostului premier se putea explica prin concentrarea actualei conduceri pe gestionarea Crizei.

PSD avea în față examenul desemnării unui nou premier, dar mai ales examenul acceptării acestuia de către Klaus Iohannis. Chiar dacă noul premier Mihai Tudose fusese acceptat de președinte în cadrul negustoriei – noul guvern PSD în schimbul complicității PSD la cumpărarea de rachete Patriot cu suma enormă de 3,9 miliarde dolari –, riscurile unei respingeri rămîneau în picioare. De la finele Crizei a trecut deja o lună. S-a întîmplat ceva în PSD menit a ne convinge că sfaturile lui Adrian Năstase au fost luate în seamă? Nu s-a întîmplat nimic. Poziția lui Adrian Năstase nu era numai una a unui fost președinte PSD, cu o solidă experiență în materie de tentative mai mult sau mai puțin reușite de modernizare a Partidului. Era și una a electoratului, inclusiv, dacă nu mai ales a electoratului PSD. Toată tevatura cu forțarea demisiei premierului după nici șase luni de guvernare, cu incredibila Moțiune de cenzură împotriva propriului guvern își avea cauza în marile slăbiciuni ale vieții interne a PSD. Cîtă vreme partidul a fost în Opoziție, aceste slăbiciuni – între care se numără absența oricărei democrații, reducerea organismelor colective de conducere la postura de simple rotițe ale comenzilor date de Liviu Dragnea, cadrul în care deciziile sînt luate de un grup restrîns – nu s-au văzut. Campania electorală n-a fost un examen pentru forța PSD. PSD a cîștigat fără să facă nimic, mulțumindu-se să exploateze votul negativ dat guvernării Klaus Iohannis prin intermediul lui Dacian Cioloș. Acum însă, după parvenirea la guvernare și îndeosebi după absența unei Opoziții puternice, PSD a început să-și arate buboaiele purulente. Nu neapărat cu prilejul Crizei. Aceste buboaie s-au întrezărit deja din timpul tulburărilor produse de Ordonanța 13. Dincolo de aberația deciziei, ca reacție la provocările Străzii, PSD s-a dovedit un partid anchilozat, greoi, incapabil să reacționeze prompt și inteligent. O dezbatere despre cauzele Crizei, despre situația din PSD se impunea în chip necesar.

Se impunea și pentru că, deși a supraviețuit la Putere, e limpede că PSD și-a pierdut suflul electoral din decembrie 2016. După șase luni de guvernare, PSD e mai erodat decît altădată după patru ani de guvernare. Marile proiecte asumate de PSD, stabilirea unei politici limpezi față de principalul dușman politic – Klaus Iohannis – presupun în chip necesar o veritabilă revoluție în viața internă a PSD. Această Revoluție nu e posibilă însă fără o dezbatere amplă, dramatică chiar în PSD asupra cauzelor Crizei, asupra marilor slăbiciuni ale partidului. A avut loc această dezbatere? E o întrebare firească. N-a avut loc. Ba mai mult, orice tentativă de a o declanșa, cum a fost cea a lui Cătălin Ivan, a fost repede înăbușită de ciomegele Camarilei lui Liviu Dragnea, cel care se opune din răsputeri oricărei dezbateri, pentru că aceasta ar ajunge inevitabil la rolul nefast pe care-l joacă președintele PSD în destinul partidului, rol care se profilează pe zi ce trece drept unul de gropar al PSD.

Cu o lună în urmă, Adrian Năstase încerca să ne convingă că Sorin Grindeanu trebuie să rămînă în PSD pentru a putea contribui din interior la Revoluția cerută imperios de supraviețuirea PSD ca principalul partid postdecembrist. Viața l-a contrazis flagrant pe fostul președinte. Sorin Grindeanu a fost dat afară din partid. Orice tentativă de a stîrni o dezbatere în PSD despre viața internă a partidului, despre necesara modernizare a partidului de guvernămînt, e supusă imediat campaniei de cotonogire din partea Camarilei lui Liviu Dragnea. Cîtă vreme Liviu Dragnea va rămîne în fruntea PSD, nu ca un președinte de partid european, ci ca un Bulibașa de grup interlop, nu ca un lider de partid democrat, ci ca un mărunt vătaf local, PSD n-are nici o șansă să fie scos de sub aparatele de respirație politică din prezent, tipice celor în agonie.