Tragedia de la Colectiv a provocat traume pe care supraviețuitorii trebuie să le ducă toată viața. Pe lângă asta, nepăsarea autorităților pune o cărămidă la gâtul victimelor. Adina Apostol este una dintre victimele care a supraviețuit experienței teribile din 2015. A petrecut mult timp prin spitale și crede cu puține lucruri s-au schimbat de atunci.
A supraviețuit tragediei de la Colectiv, petrecute la data de 30 octombrie 2015, iar acum afirmă că nu s-au schimbat foarte multe lucruri în bine, în România. Adina Apostol a scăpat cu viață după acea noapte de coșmar, dar a suferit foarte mult din cauza rănilor cu care s-a ales din cauza arsurilor. A petrecut mult timp în spitale din România, Suedia și Belgia și a fost supusă mai multor intervenții chirurgicale.
Amintirile acelei seri fatidice o vor urmă toată viața. „Îmi amintesc că era 22 și ceva. Nu am ajuns cu mult timp înainte să ardă stâlpul. Eram în zona barului și vorbeam cu prietena mea. Eram aproape de ieșire. M-am blocat undeva la mijlocul containerului și m-am ars foarte tare pe mâini pentru că încercam să ajung spre ușă, să mă agăț de tocul ușii.
A fost scoasă afară de un băiat
Când a venit flacăra am avut mâinile întinse și apoi mi le-am pus în cap. Am fost împinsă de mulțime și am căzut la pământ. Acela a fost unul dintre momentele mele norocoase. Atunci am leșinat din cauza durerii. Am inhalat fum, am avut plămânii arși. Am întins mâinile afară și am simțit aer rece. Am avut norocul că un băiat m-a tras de mâini și m-a scos afară”, a spus Adina Apostol într-un interviu pentru gandul.ro.
Mai întâi a ajuns la Spitalul Elias până la data de 7 noiembrie. Apoi, a ajuns în Belgia, acolo unde a stat până în luna martie a anului 2016. A suferit intervenții chirurgicale la față, mâini, spate, degete.
Diferența dintre tratamentul din România și cel din Belgia
„Îmi făceau cocktail de perfuzii și antibiotice și le schimbam din două în două ore. Medicii de acolo mi-au spus că un ars trebuie spălat, curățat, în anestezie totală. Trebuie frecat cu ceva similar unei perii de sârmă pentru a scoate toată mizeria și pielea arsă. La noi se bandaja și dezinfecta cu un pic de betadină. Trebuie spălat, curățat locul până dă de sânge. Asistenții care veneau să mă bandajeze și vedeau că e sânge se bucurau. Înseamna că se curăță și se scapă de infecții”, a rememorat tânăra experiența din Belgia.
Dezamăgită de peisajul general din țară, Adina afirmă că „Nu putem spune că s-a schimbat mare lucru. Am obosit să le transmit mesaje autorităților, oricum nu ne bagă nimeni în seamă. Trebuie lucrat foarte mult la sistemul de sănătate publică. Sunt convinsă că există medici capabili și cu suflet. Mi-aș dori ca oamenii care lucrează în centrele de arși să aibă niște traininguri. Nu cred că ar strica să primească niște sfaturi de alți medici din străinătate”.
Recomandările noastre
