Un editorial de Samuel Fitoussi pentru Causeur.

Moartea lui George Floyd este bineînțeles imundă și trebuie să se facă dreptate. Cu toate astea, cu câteva zile în urmă, nici nu știam unde să căutăm Minneapolis pe hartă și așteptam deschiderea cluburilor de noapte pariziene.

Brusc, am devenit militanți anti-rasiști, obsedați de ideea de dreptate socială, de egalitate rasială, de „privilegiu alb”. Pentru că suntem cu adevărat impresionați sau pentru că nu știm să gândim altfel decât cu turma?

Rasismul este rău, asasinatul este rău, abonații noștri Instagram o știu deja, cu siguranță.

Când distribuim aceste postări, ne punem creierele pe „pauză”, suntem invadați de un profund sentiment de narcisism (mărimea sufletului nostru ne emoționează mai mult decât moartea lui Floyd) și renunțăm la orice spirit critic.

„Black Lives Matter!” Evident că black lives matter, că rasismul este intolerabil, că călăul lui Floyd trebuie pedepsit.

Doar că „Black Lives Matter!” este și un slogan al extremei stângi americane, o stângă care încearcă să ne aducă cu ani în urmă, rasializând dezbaterea, reducând pe fiecare la culoarea pielii, făcând din „rasa” noastră o identitate – lucru pe care adevărații anti-rasiști l-au combătut timp de decenii.

Distribuirea postărilor în care non-albii sunt numiți „rasizații” nu este cine știe ce progres. Îmbătați de ideea superiorității noastre morale, pierdem orice grijă pentru coerența ideologică. Imperativul de a nu generaliza după un atentat islamist se transformă în datoria de a generaliza atunci când este vorba de crima comisă de un alb.

Îi reducem deopotrivă pe albi (obligatoriu rasiști) și pe negri (obligatoriu victime).

Pe scurt, din conformism, ne facem indioții utili ai extremei stângi americane, importăm în Franța delirurile lor identitare, nu acționăm deloc împotriva rasismului, dimpotrivă.

De asemenea, participăm la construirea unui discurs înșelător despre realitatea rasismului în Statele Unite. În 2019, din 10.000 de albi dezarmați, arestați pentru o infracțiune cu violență, 4 au fost uciși. Din 10.000 de negri dezarmați, arestați pentru o infracțiune cu violență, 3 au fost uciși.

Rasismul există și trebuie combătut, dar aceste cifre arată cu suntem departe de America total rasistă, așa cum reiese din distribuirile noastre pe Instagram.

Încurajând ideea că trăim în societăți unde rasismul este omniprezent, alimentăm un resentiment nelegitim care nu va face decât să accentueze tensiunile intra-comunitare și răul celor pe care credem că îi apărăm.

Cel mai îngrijorător este că aceste mecanisme de conformism sunt aceleași, indiferent de cauză. Că este vorba de a le cere prietenilor noștri să stea acasă, de a se emoționa în legătură cu incendiile de păduri din Australia, sau de a susține libertatea de expresie, fenomenele la modă ne zdruncină spiritul critic.

Este o constantă a Istoriei: mișcările cele mai totalitare și cele mai violente s-au ascuns întotdeauna în spatele unor idei frumoase și câștigă teren grație idioților utili, care le susțin mai mult din conformism decât dintr-o proximitate ideologică.

Evident, anti-conformismul orb este un conformism la fel ca oricare altul.

Să veghem pur și simplu să ne păstrăm spiritul critic, să nu transmitem mai departe orbește tot ce conține termenii egalitate, ecologie, justiție socială, sau antirasism.

De asemenea, să ne asigurăm că emoția noastră provine cu adevărat din ceea ce denunțăm, mai degrabă decât din impresia superiorității noastre morale, a certitudinii noastre de aparține taberei Binelui.