Orice cetăţean TREBUIE să POATĂ CERE despăgubiri daunelor provocate de un MAGISTRAT INCAPABIL

Responsabilitatea magistraţilor a devenit o temă de dezbatere şi pe alte meleaguri, dovada este acest editorial de excepţie care vine ca o provocare pentru toată clasa politică. Mesajul este unul foarte clar: Magistraţii ar trebui să fie oricând judecaţi pentru acţiunile lor şi să plătească consecinţele erorilor pe care le comit în dauna cetăţenilor. Dar, problema este alta, cine să-i judece? Obligatoriu cineva din afara cercului lor.

Pe blogul personal găzduit de Il Giornale,  Barbara Di (avocat, jurnalist, scriitor), face o analiză la rece despre starea justiţiei din Italia, care arată la fel de rău ca şi la noi:

"Judecătorii şi procurorii nu sunt aleşi fiindcă nu sunt altceva decât angajaţi publici şi care, ca atare, pot fi judecaţi. Este o sarcină delicată când nu există control, fiindcă rişti să încapi pe mâini greşite, de încrezuţi care-şi aroga puterea, pe care n-ar trebui s-o aibă niciodată, pentru a decide ei asupra legilor, în loc să le aplice, chiar fără să aibă nicio reprezentativitate. Şi nimeni nu poate fi mai periculos decât cei ce au posibilitatea să decidă asupra vieţii altuia fără să-şi asume responsabilitatea, ascunzându-se în spatele unei aşa-zise superiorităţi morale.

Şi nu numai. Magistraţii ar trebui să poată să fie oricând judecaţi pentru acţiunile lor şi să plătească consecinţele erorilor pe care le comit în dauna cetăţenilor, dar hotărârea, atât disciplinară, cât şi pentru responsabilitatea civilă, ar trebui să fie  făcută de cineva din afara cercului lor. E ridicol să te gândeşti că un magistrat poate judeca pe un altul cu o corectă obiectivitate, fiindcă va fi în orice situaţie de partea lui, fiindcă orice limitare a puterii unui coleg ar putea să i se întoarcă împotrivă, fiindcă orice impunitate va fi o impunitate a sa şi orice condamnare  va putea să atârne ca o sabie a lui Damocles deasupra capului său.

A murit "bucătăreasa națională". Își pierduse cele două fiice într-un singur an

Proverb rusesc: Rudele și președinții nu ți-i alegi. Val de glume după victoria lui Călin Georgescu

Pe de altă parte, dacă starea Justiţiei în Italia este una din plăgile care îndurerează, un motiv trebuie să existe. Şi nu este vorba doar de o furie judiciară pentru a submina actualii politicieni, ci de cetăţeni obişnuiţi care nu se bucură de nici cea mai mică consideraţie, sau, şi mai rău, primesc sentinţe care merită răzbunare, în loc de recurs. Nu foloseşte la  nimic să continui să faci reforma proceselor dacă mai întâi nu se reformează judecătorii. Orice cetăţean trebuie să poată, deci, să ceară despăgubirea daunelor provocate de un magistrat incapabil, ştiind că cererea sa va fi evaluată  de cineva cu adevărat imparţial, fără solidaritatea de castă.

Ştiu că Constituţia nu permite crearea de tribunale speciale, dar există o alternativă şi ne-o oferă chiar art. 102 din Constituţie: '' Se pot constitui pe lângă organele judiciare obişnuite, secţiuni specializate pentru chestiuni clar determinate ŞI CU PARTICIPAREA CETĂŢENILOR potriviţi dar străini magistraturii'', notează jurnalista.

Propunerea este, deci, de a institui o secţie specializată pe lângă sediul cel mai apropiat al magistratului chemat să răspundă de erorile sale, compusă dintr-un singur magistrat (fiindcă altfel n-a mai fi un tribunal) şi 2 sau 4 membri străini castei care decid în majoritate, chiar dacă se poate prevedea că pot fi experţi în drept, fără să fie magistraţi. În mod firesc se respectă ACEEAŞI compoziţie şi la Curtea de apel şi la Curtea de Casaţie, altfel totul ar fi inutil. Aşa se pot studia mai bine legile şi dosarele înainte de a se lua decizii. Magistraţii fără probleme, şi din fericire sunt mulţi, n-au de ce se teme. Incompetenţii şi judecătorii ''neindependenţi'', de tipul acelora care folosesc justiţia în scopuri politice, poate vor începe să acorde mai multă atenţie muncii lor", a scris jurnalista pe blogul personal provocând societatea să se implicie dar pe politicienii care sunt dispuşi să îndrepte lucrurile.