Zsuzsanna Magyarosi din Târgu-Mureş împlineşte anul acesta 18 ani şi are aceleaşi preocupări ca majoritatea adolescenţilor: face teme, se pregăteşte de facultate, ascultă hip-hop şi R&B, îi place să chatuiască, să se machieze şi să-şi întâlnească prietenii. Părinţii au învăţat-o că între ea şi tinerii de aceeaşi vârstă nu există diferenţe: chiar dacă ea se deplasează într-un scaun cu rotile şi nu învaţă la şcoală, ci acasă, în esenţă sunt cu toţii la fel.

Zsuzsanna este o fată veselă şi prietenoasă pe care, spune mama ei, o iubeşte toată lumea. Iar orice persoană dragă ce trece pragul casei pleacă de la ea cu un portret. Fata desenează de la 3 ani, nu a avut niciodată profesor de desen, dar talentul ei îi lasă muţi pe apropiaţi.

Inima s-a mutat în dreapta

Boala care o ţine pe Zsuzsanna în cărucior se numeşte amiotrofie spinală progresivă şi se manifestă prin slăbirea şi atrofierea progresivă a musculaturii. Coloana ei vertebrală este deformată, iar pe măsură ce s-a îndoit a împins un plămân în spatele celuilalt, iar inima s-a mutat din stânga spre dreapta.

Boala ei nu are leac, iar părinţii ştiu că trebuie să o protejeze împotriva oricărei îmbolnăviri şi să prevină complicaţiile, cele mai grave pentru acest diagnostic fiind bolile plămânilor.

Tratament experimental

Timp de trei ani, adolescenta a făcut parte din eşantionul de cercetare al unei companii suedeze şi a făcut un tratament experimental, care, spune mama, i-a întărit imunitatea, fără alte rezultate spectaculoase.

Pentru a primi tratamentul, familia a plătit peste 10.000 de euro, dar l-au întrerupt când s-au terminat banii. Mama este îngrijitorul fetei la domiciliu, familia mai are un băiat de 10 ani, iar din salariul tatălui şi ajutorul de la stat al fetei orice tratament scump pentru imunitate este imposibil de urmat.

Fără profesori până într-a IX-a

Zsuzsanna a fost la şcoală în clasa I şi a II-a, apoi, pe măsură ce coloana ei se deforma şi nu mai putea sta la ore, părinţii s-au văzut nevoiţi să o retragă. A învăţat în regim fără frecvenţă: făcea ore acasă şi mergea la şcoală doar pentru examinare.

Până în clasa a IX-a, Zsuzsannei nu i-a fost aprobat studiul cu profesor la domiciliu, aşa că dascălul ei a fost mama. Lucrurile s-au schimbat când fata a intrat la liceu, aşa că acum merg acasă la ea profesori de toate disciplinele.

Marele regret al familiei este că în toţi aceşti ani nu a reuşit să-i aducă acasă un profesor de desen. Şcoala de Arte din Târgu- Mureş îi permite să participe la orele de desen, însă este departe de casă, iar drumul şi statul în clasă ar obosi-o prea mult pe tânără.

O carieră de psiholog

"Cum poţi să desenezi atât de frumos?“, este întrebarea pe care o aude cel mai des Zsuzsanna din gura prietenilor şi a cunoscuţilor cărora le face portretul. "Contează că-ţi place şi că l-am făcut cu dragoste", le răspunde fata.

Este sigură că dragostea pentru omul căruia îi desenează completează talentul. "Am făcut portrete şi pentru străini, dar nu ies atât de reuşite ca acelea ale oamenilor la care ţin mult", spune Zsuzsanna.

Părinţii i-au observat interesul pentru desen de mică. "De când avea 3 ani, mergeam vara câte două-trei luni la băi, la recuperare. Era plictisitor pentru un copil mic, dar ea cerea creion şi hârtie şi stătea cuminte şi desena“, îşi aminteşte mama.

La 9 ani, fetiţa a scris o poveste ilustrată cu desenele ei şi ar fi vrut să o publice, însă nicio editură nu a fost interesată. Când a mai crescut, a început să picteze pe sticlă, iar acum preferă desenul în cărbune.

Când termină liceul, Zsuzsanna ar vrea să facă psihologie, ca să înveţe cum să-i ajute în mod profesionist pe oamenii cu probleme. Deocamdată, îi place să-i asculte, să le dea sfaturi şi să le deseneze.

  • Aşteptăm pe adresa [email protected] poveşti despre oameni pe care îi cunoaşteţi, care şi-au depăşit problemele şi au demonstrat că viaţa merită trăită. Cele mai bune vor fi publicate.

  • „Evenimentul zilei” va publica în perioada 1 martie – 3 aprilie 2011, în zilele de joi şi sâmbătă, cele mai impresionante poveşti. Cinci dintre eroii lor vor câştiga o invitaţie pentru două persoane la conferinţa susţinută pe 11 aprilie, la Bucureşti, de Nick Vujicic, cel mai charismatic speaker motivaţional al momentului.
  1. Nick Vujicic, un om fericit. Fără mâini, fără picioare
  2. Pictoriţa fără mâini
  3. Manager IT în scaun cu rotile: "Sper ca statul să nu mă încurce"
  4. Mama unui copil superdotat, imobilizat într-un scaun cu rotile: "Fericirea nu înseamnă să ai ceea ce doreşti, ci să doreşti ceea ce ai"
  5. Viaţa unui handicapat autentic