De multe ori se întâmplă ca, atunci când simțim un anumit miros să ne amintim de un eveniment care s-a petrecut cu multă vreme în urmă, în trecutul nostru. O anumită zonă a creierului uman este responsabilă pentru asocierea mirosurilor cu amintirile pe termen lung.
Neurologii au investigat modul în care o anumită zonă a creierului este responsabilă pentru stocarea mirosurilor și transformarea acestora în amintiri pe termen lung, după cum informează Science Daily.
Potirivit specialiștilor, unele mirosuri pot declanşa amintirea unei experienţe pe care subiectul a avut-o în urmă cu foarte multă vreme. Un nou studiu medical sugerează că zona denumită cortex piriform din creierul uman este cea care ajută la păstrarea acestor amintiri. Mecanismul acesta funcționează în conexiune cu alte regiuni ale creierului.
„Este cunoscut faptul că zona cortexului pririform este capabilă să stocheze amintiri olfactive temporale. Însă am dorit să aflăm dacă acelaşi lucru se aplică şi amintirilor pe termen lung”, a declarat Christina Strauch, unul dintre specialiștii implicați în derularea acestui studi, conform sursei citate.
În timpul acestui proces, comunicarea dintre neuroni este alterată de un proces denumit plasticitatea sinaptică, astfel că o amintire este creată, informează Science Daily. Specialiștii în neurologie vorbesc despre plasticitatea sinaptică care este responsabilă pentru stocarea amintirilor din structura memoriei creierului.
Christina Strauch împreună cu un colectiv de cercetători au examinat cortexul piriform al şoarecilor şi au descoperit că acesta deţine capacitatea plasticităţii sinaptice. Iar efectele durau pentru mai bine de patru ore, fapt ce indică producerea unei amintiri pe termen lung.
Experiențele neurologice
În experimentele lor, cercetătorii au utilizat impulsuri electrice pentru producerea proceselor de declanşare a amintirilor legate de un anumit miros. Ei au utilizat diferite tipuri de stimulare, care variau în intensitate şi frecvenţă. Aceasta pentru a induce amintirile pe termen lung din alte zone ale creierului responsabile pentru amintirile pe termen lung.
Rezultatele au fost negative, dat fiind că acești stimuli nu au indus la stocarea informaţiilor pe termen lung sub forma plasticităţii sinaptice în cortexul piriform.
Drept urmare, neurologii au luat în considerare ipoteza stimulării repetate a zonei din creier denumită cortexul orbitofrontal, care ajută la diferenţierea experienţelor senzoriale. În acest caz, stimularea zonei din creier a dus la efectul dorit de specialişti în regiunea cortexului piriform.