Lumi în coliziune, scrie astăzi în ediţia online săptămânalul german Der Spiegel despre “potopul" de bulgari şi români săraci care se îndreaptă spre Germania şi în faţa căruia autorităţile sunt depăşite. Eforturile de a-i ajuta să se integreze sunt lente, iar numeroşi imigranţi se simt pierduţi într-un sistem pe care nu-l înţeleg.
Săptămâna aceasta, Consiliul de experţi al fundaţiilor germane pentru integrare şi imigraţie (SVR) îşi prezintă evaluarea pe 2012, un raport anual care analizează colaborarea în materie de politică de integrare între autorităţile naţionale, regionale şi locale - şi care anul acesta va ajunge la o concluzie preocupantă: coordonarea este inadecvată, iar cooperarea în mare măsură inexistentă.
Problema este cea mai evidentă în felul în care tratează autorităţile noile grupuri de imigranţi din sud-estul Europei, atrage atenția publicația amintită, preluată de Agerpres. Nu există o strategie generală şi, mai grav, mulţi politicieni locali şi naţionali îi consideră pe imigranţii bulgari şi români muncitori sezonieri care se vor întoarce în scurt timp în ţările lor, aşa cum se aştepta în mod greşit guvernul german să facă şi “muncitorii invitaţi" turci şi greci, acum câteva decenii.
Autorităţile locale încep abia acum să înţeleagă că imigranţii veniţi din vecinii estici au de gând, şi ei, să rămână. În acest sens, Berlinul îşi asumă un rol de pionierat şi vrea să ratifice un plan de acţiune vizând o îmbunătăţire fundamentală a condiţiilor pentru imigranţi, până în 2016. Din alte oraşe, vin săptămânal informaţii care ilustrează cât de necesare sunt astfel de măsuri. O razie care a avut loc la sfârşitul lui martie la Mannheim (sud-vest) a scos la iveală cazuri grave în care proprietari de imobile le percepeau unor imigranţi chirii exorbitante, oferindu-le condiţii inumane şi fără contract. La Stuttgart, doi români au fost recent condamnaţi pentru exploatarea a unor tinere din propria ţară ca prostituate în bordeluri cu “tarif unic". La Munster, imigranţi nou-veniţi şi-au instalat o tabără de corturi de-a lungul unui canal.
Nenumăraţi sud-est-europeni îşi câştigă traiul ca zilieri, de multe ori cu salarii de până în 3 euro pe oră şi fără asigurări medicale ori sociale. Se estimează că numai la Frankfurt între 10.000 şi 17.000 de bulgari se declară în mod fals lucrători pe cont propriu.
O maşinărie de stat lentă
Multe administraţii din oraşe şi localităţi mai mici din Germania nu dispun de programe vizând integrarea imigranţilor sau de centre de consiliere de stat pentru bulgari şi români, iar în acest caz intervin organizaţii non-profit cum este asociaţia interculturală pentru educaţie şi comunicare Verikom, din Hamburg. În fiecare zi, aici se strâng mulţimi întregi de est-europeni. Pot fi recunoscuţi după pungile de plastic pe care le ţin în mână pline cu scrisori de la autorităţile germane şi notificări de la agenţii de recuperare a debitelor, majoritatea nedeschise. Unii se plâng de angajatori corupţi, alţii izbucnesc în lacrimi povestind cum traficanţii de persoane i-au lăsat fără bani. Sunt familii numeroase care spun că au plătit traficanţilor 5000 de euro pentru a-i aduce în Germania sau părinţi care le-au dat 1000 de euro unor indivizi despre care credeau că îi ajută să completeze o cerere pentru a primi alocaţie pentru copil.
Mulţi dintre imigranţii recenţi din Bulgaria şi România sunt romi, spune Tulay Beyoglu, fiica unor imigranţi turci, care lucrează la Verikom. “Încă nu înţeleg sistemul german de asigurări sociale", adaugă ea.
Această constatare nu pare să fi ajuns însă şi la nivel naţional. În decembrie anul trecut, Ministerul de Interne german a trimis Comisiei Europene un raport cu privire la problemele romilor din Germania, raport ce a conchis că nu este “necesară" o strategie naţională întrucât romii au acces la programele de integrare existente.
Regula care se aplică în cazul romilor este valabilă şi pentru toţi ceilalţi români şi bulgari. Pentru că sunt cetăţeni europeni, nu pot fi obligaţi să frecventeze cursuri de integrare, iar dacă vor totuşi să participe, trebuie să plătească pentru acest privilegiu.
“Raportul guvernului sfidează realitatea", apreciază preşedintele SVR, Klaus J.Bade. În opinia sa, raportul “arată că maşinăria politică nu se va pune în mişcare decât după ce se va întâmpla un accident".