Psihologii trag un semnal de alarmă cu privire la apariția depresiilor și a anxietății. Astfel de probleme apărute la persoanele abia devenite adulte pot fi cauzate de lipsa independenței din copilărie. „Cei de 18 ani de astăzi sunt precum copiii de 12 ani de acum un deceniu”, spun specialiștii. Mulți adolescenți ajunși la vârsta majoratului sunt încă dependenți emoțional de părinți.
Probleme precum depresia sau anxietatea sunt des întâlnite la adolescenții de astăzi, mai ales la cei care au împlinit vârsta de 18 ani și încep să se confrunte cu viața de adult. Psihologii susțin că astfel de probleme pot apărea la copiii care au fost mult prea protejați de părinți și nu s-au confruntat cu situații stresante sau neplăcute în copilărie.
Mai multe școli din America au decis să introducă în programa școlară cursuri pentru dezvoltarea rezilienței emoționale. Fără să își de-a seama, din dorința de a le oferi o copilărie fericită, părinții evită să le de-a copiilor responsabilități.
Psihologii susțin că modul în care vor face față la începutul vieții de adult depinde extrem de tare de copilărie. Ei vorbesc despre problemele de copii, cum ar fi primii ani de școală sau integrarea în anumite grupuri. Copilul trebuie să aibă un anumit grad de independență și să învețe treptat cum să facă față unei situații. Dacă aceste lucruri nu sunt învățate la timpul lor, copilul este lipsit de o reziliență emoțională, care să îi permită mai apoi să facă față greutăților vieții.
„Pot să descriu acest lucru ca pe un copil care crește cu întârziere în dezvoltare, iar tinerii de 18 ani de astăzi sunt precum copiii de 12 ani de acum zece ani. Au foarte puțină toleranță la conflict și disconfort”, susține Dori Hutchinson, directorul executiv la Centrul pentru Reabilitare Psihiatrică de la Universitatea Boston.
Diferențe între adulții cu o copilărie normală și cei protejați excesiv de părinți
Cercetătorii au făcut mai multe studii pentru a vedea cum se descurcă oamenii la începutul vieții de adult. Cei care au trecut prin fiecare etapă a copilăriei și au spiritul de independență dezvoltat se descurcă mult mai bine atunci când pleacă de acasă să își urmeze studiile universitare. Aceștia sunt bine și din punct de vedere emoțional.
În cazul adolescenților mult prea protejați de părinți, aceștia încep să își facă griji cu privire la modul în care se vor descurca singuri și nu știu cum să abordeze unele situații. Odată cu trecerea timpului, din ce în ce mai mulți studenți se confruntă cu probleme de adaptare și cu modul în care să facă față vieții de adult.
Yulia Chentsova Dutton, psiholog la Universitatea Georgetown, a realizat un studiu pe studenți din diferite țări. Cei din Rusia sau Turcia susțin că au fost martori la diverse evenimente stresante. Cel mai des menționate sunt certurile din mijloacele de transport sau de pe stradă. Studenții americani nu au astfel de experiențe. Pentru ei, situații stresante au fost să meargă singuri la cumpărături sau cu diverse companii de ridesharing.
Studenții care au avut în copilărie parte de situațiile stresante în viața de zi cu zi nu sunt panicați de viața la cămin. Cei care au fost protejați de părinți și au început să descopere târziu mersul singur la cumpărături sau în mijloacele de transport public, consideră campusul un loc periculos.
Cercetătoarea a ajuns și la o concluzie în urma studiului. Persoanele care nu și-au exersat independența încă din copilărie, nu sunt încrezători că își pot rezolva singuri greutățile apărute la începutul vieții de adult.
„Suspiciunea mea este că o autonomie scăzută pare să se traducă într-o eficacitate scăzută. Eficacitatea scăzută și o combinație de stres este asociată cu stresul cum ar fi anxietatea și depresia”, susține psihologul.
Cum ne influențează copilăria viața de adult
Comparând dezvoltarea emoțională cu cea a sistemului imunitar, psihologii au ajuns la concluzia că, situațiile stresate prin care reușește să treacă un copil, îl dezvoltă emoțional și îl învață să facă față singur situațiilor dificile atunci când părinții nu sunt alături de el. Educația din zilele noastre și părinții mult prea protectori schimbă lucrurile. Copiii au din ce în ce mai puține interacțiuni cu lumea reală, timpul liber petrecându-l pe rețele de socializare sau în fața monitoarelor.
În urma studiilor, cercetătorii susțin că, în cazul copiilor cu părinți mult prea protectivi, șansele să dezvolte o reziliență emoțională sunt mici. De cele mai multe ori, protejarea unui copil de eșecuri și obstacole, poate împiedica dezvoltarea sa ca om.
„Atunci când controlăm experiențele unui tânăr adult, iar acesta nu are parte de acea gamă completă de experiențe emoționale, de fapt, limităm oportunitățile oamenilor de a trăi o viață plină și de a avea o gamă completă de experiențe umane”, a declarat Courtney Joly-Lowdermilk, de la Centrul de Reabilitare Psihică de la Universitatea Boston pentru publicația KQED.
Educația copiilor din România
Studiile realizate pe adolescenții din SUA au arătat că aceștia sunt, de la o generație la alta, din ce în ce mai imaturi la atingerea vârstei de 18 ani. Aceeași problemă o întâmpină și specialiștii de la noi din țară. Copii nu mai petrec timpul afară, ci doar la școală și acasă, unde, cel mai probabil, interacționează cu alți copii în mediul online.
„Este adevărat și acest adevăr empiric ar trebui să ne îngrijoreze, și anume faptul că tinerii de astăzi sunt lipsiți de reziliență emoțională și independență în comparație cu generațiile anterioare, ceea ce îi face mult mai vulnerabili din perspectiva sănătății mintale.
Experiențele de viață, interacțiunile sociale și situațiile în care adolescenții sunt nevoiți să-și dezvolte noi abilități sunt din ce în ce mai puține. Astăzi, mare parte din viața adolescenților se desfășoară între școală și casă, la școală interacțiunea cu colegii este minimă sau chiar deloc, acasă interacțiunea cu părinții este la fel de scăzută pentru ca în final mult timp adolescenții să își petreacă în mediul online”, susține psihologul Mihai Copăceanu, pentru fanatik.ro.
Părinții de la noi din țară își cresc copii tot după cultura autoritară și controlează îndeaproape fiecare experiență a copilului. Ei se impun chiar și în alegerile privind profilul liceului sau facultatea pe care aceștia o vor urma. Implicarea părinților continuă, în unele cazuri, chiar și după ce copii a devenit adulți și au propriile familii.
„Cultura romană este una în care părinții își exercită o influență sau chiar un control și o formă de autoritate exigentă mult timp, mulți ani asupra copiilor și adolescenților până târziu, până după căsătorie. Ceea ce înseamnă că tânărul modern încă nu și-a dobândit o autonomie și o independență (pe toate planurile), încă este dominat și ascultă de părinți și nu vorbim de recomandări sau sugestii, ci de obligații.
În multe cazuri nu are de ales și cade pradă șantajului. Alegerea liceului, alegerea facultății, alegerea carierei, căsătoria sau, și în sensul specific, alegerea unei locuințe sau achiziția unei mașini este în mare parte influențată de părinți. Întâlnesc des părinți care sunt convinși că adolescenții lor au avut tot confortul oferit din partea lor și totuși nu înțeleg de ce sunt vulnerabili psiho-emoțional”, a mai declarat psihologul.
„Bătaia e ruptă din Rai”
În România, educația se face încă prin bătaie. În 2021, cercetătorii au realizat un studiu pentru a vedea cât de prezentă este agresiunea fizică în familiile de la noi din țară. Răspunsurile părinților difere de cele ale copiilor chestionați. În cazul primei categorii, 56% au susținut că folosesc deseori pedepse atunci când copilul greșește. 44% au zis că nu apelează la pedeapsă, iar 22% au folosit amenințările pentru a-ș face micuții să ascute.
Răspunsurile copiilor sunt puțin diferite. 87% dintre respondenți susțin că sunt deseori certați de părinți atunci când greșesc. În cazul copiilor care au spus că nu sunt certați de părinți, majoritatea aparțin din mediile rurale.
„Bătaie e ruptă din Rai” este o expresie considerată corectă în cazul a 21% dintre părinții chestionați. Aceștia și-au exprimat acordul față de bătaie pentru a pedepsi copilul neascultător.
„Deși ponderea părinților care, în principiu, își exprimă dezacordul față de pedepsele fizice ajunge aproape la 80% (79,5%), atunci când sunt întrebați cât de des s-a întâmplat în ultimul an să-și bată copilul/copiii, doar 71% dintre respondenți afirmă că nu au recurs niciodată la astfel de pedepse. Cu alte cuvinte, incidența utilizării bătăii ca mijloc de corecție, în rândul părinților din România, ajunge la 28% și înregistrează o creștere de 10 puncte procentuale față de nivelul înregistrat prin analiza similară publicată de Organizația Salvați Copiii în anul 2013”, se mai arată în studiul realizat de Asociația Salvați Copiii.