Cea mai eficientă metodă prin care Poliția Politică numită DNA operează de ani întrgi la lumina zilei este cea a denunțurilor.
Până acum, presa a putut afla cum este utilizată, în stilul Securității anilor ’50, această armă doar de la unii avocați. Sau din relatările unor victime ale acestei practici, numai după ce acestea își recăpătau libertatea și fără ca, în general, să fie foarte crezuți. Celor mai mulți dintre ei li se propunea din capul locului ca, în schimbul eliberării sau al reducerii pedepsei la jumătate, să-l toarne pe „X”. Persoană însemnată, becher, de bună seamă! Păi, nu știu nimic despre „X”, răspundeau mulți. Nu-i nimic, îți spunem noi ce trebuie să scrii, venea soluția procurorilor. Foarte mulți, din motive asupra cărora nu are rost să insistăm, cedau și, astfel, denunțau fapte despre ei nu aveau habar, nu doar că nu fuseseră martori la ele. Din nenorocire, spre necinstea breslei, a apărut astfel o pleiadă întreagă de avocați, adevărați recordmeni la numărul de clienți denunțători pe care i-au reprezentat. Există deja nume de avocați consacrate de această „rețetă”, căutate și solicitate pentru asemenea acțiuni jegoase. Un astfel de caz a ieșit la lumină ziele trecute. De această dată, cu claritate și fără putință de tăgadă.
Așa cum Evenimentul Zilei a arătat, Ionuţ Mihăilescu, fostul consilier al Alinei Bica, denunţătorul din dosarul în care aceasta este acuzată de luare de mită, a declarat luni, în instanță că, la cererea procurorilor DNA, a formulat un denunţ mincinos împotriva fostei șefe a DIICOT, pentru a scăpa din puşcărie. Inițial, el a refuzat să își mai susțină denunțul în care spunea că i-ar fi dat acesteia 17.500 de euro, act în urma căruia Alina Bică a stat arestată timp de 52 de zile. Apoi, în aceeași ședință, fostul consilier a recunoscut în faţa completului de judecată de la ÎCCJ că a căzut la înțelegere cu procurorii DNA, când, în arest fiind, aceştia i-au propus să o denunţe pe fosta şefă a DIICOT. Mihăilescu a adăugat că era dispus să facă „orice, dar absolut orice” pentru a scăpa din închisoare, motiv pentru care a acceptat să facă denunţul mincinos împotriva Alinei Bica.
Este deja o practică de rutină a DNA smulgerea de denunțuri de la orice persoană care trece pragul instituției, ajunsă pe acolo în altă calitate decât aceea de procuror, ofițer SRI sau de electrician venit să repare vreo priză. Sunt de notorietate cazurile în care numeroase personaje cercetate de DNA, și nu numai, pentru diverse infracțiuni, au formulat denunțuri împotriva altor persoane. Singurul motiv care generează asemenea gesturi, unul care nu are vreo legatură cu morala sau cu conștiința, este că o serie de legi speciale prevăd reducerea la jumătate a pedepsei prevăzute, în varianta în care o persoană aflată în fața perspectivei de a deveni infractor formulează un denunţ cu privire la săvârșirea unei fapte penale, oricare, de către o altă persoană, cea denunțată. Nu contează dacă denunțătorul a fost sau nu a fost martor la producerea acelei fapte, nu contează dacă ceea ce denunță este real sau nu, important este doar să spună că „X a comis fapta y”, X fiind, desigur, unul dintre trofeele răvnite de Poliția Politică numită și DNA.
Ne puteți urmări și pe Google News
Procurorii anticorupție sunt slab pregătiți și aleg mijloace din afara legii, ele însele infracțiuni grave, pentru a rezolva dosarele pe care le au în lucru, mi s-ar putea replica. Nu! Lucrurile nu stau așa! Aceasta s-a văzut în urmă cu câteva zile, înainte ca CCR să decidă neconstituționalitatea prevederii legale potrivit căreia „îndeplinirea defectuoasă” - sintagmă-umbrelă fără legătură cu Dreptul și cu obligatoriile sale formulări precise, sub care încape absolut orice - ar fi element constitutiv determinant al „abuzului în serviciu”. Împotriva acestui demers prin care s-a ridicat excepția de constituționalitate au sărit imediat nu doar Codruța Kovesi și Raluca Prună ci, ca la un semn, și plutonierii de presă. Toți au anunțat că, dacă excepția va trece, lupta împotriva corupției va pune mâinile pe piept.
Nu avem de a face, așadar, cu un mod „defectuos” în care procurorii, din lene sau incapacitate profesională, aleg să-și lucreze dosarele și să execute ordinele de înlăturare din viața publică, socială și politică a indezirabililor prin metode de poliție politică, ci chiar de un cadru legislativ premeditat, care a permis ca pârghiile de comandă ale instituțiilor statului să iasă total de sub controlul democratic. Ar fi momentul ca avocații să atace în serie la CCR toate prevederile legale care au făcut din România o colonie condusă din afară, prin intermediul câtorva băștinași, puțini la număr, care au acaparat întreaga Putere în stat.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor
Recomandările noastre
