„Superputerea umanitară” Suedia, care se laudă cu grija sa pentru drepturile omului, este pentru musulmani mumă și pentru creștini ciumă.

În octombrie 2018, Suedia, căreia îi place să-și spună „superputere umanitară”, a deciz expulzarea unui băiețel de 6 ani în Ucraina. La moartea mamei sale, micuțul a devenit „tehnic” orfan, tatăl său, un ucrainean care trăiește în Ucraina, ceruse oficial să fie decăzut din drepturile părintești. Lipsit de familie în Ucraina, Denis era sortit unui orfelinat.

În 2015, mama lui Denis însoțită de copilul ei, a părăsit Ucraina pentru a merge la părinții ei care se instalaseră în Suedia. Însă, din motive necunoscute – pe care presa nu a încercat să le afle – i-a fost refuzat permisul de ședere atât ei cât și copilului.

Agenția pentru imigranți a luat atunci decizia de a-l expulza pe Denis fără a ține cont de dosarul de adopție depus de bunicii săi materni, arată Gatestone Institute.

Prin nu se știe ce aberație, decizia administrativă a fost luată în numele „interesului superior al copilului”.

Faptul că băiatul era tehnic orfan și că bunicii săi cu care trăia demaraseră procedura de adopție nu au reprezentat motive suficiente pentru a bloca expulzarea, a declarat Karin Fahrlin, șefa Agenției pentru imigranți.

„Dosarul era cel al unui băiat, cetățean ucrainean, și este treaba familiei, a tatălui sau a autoritățilot ucrainene să se ocupe de acest copil. Iată de ce (va fi expulzat).”

Expulzarea lui Denis, mediatizată rapid, a provocat un enorm scandal. Peste 60.000 de suedezi au semnat pe Facebook o petiție contra expulzării și mai multe personalități și oameni politici și-au exprimat public dezgustul.

„Mama lui a murit. Nu are tată. Are șase ani și este luat de lângă bunicii săi din Suedia pentru a-l expulza spre un orfelinat ucrainean? Este inumai și dezgustător”, a declarat Jessica Almenas, o vedetă de televiziune.

Presiunea publicului a fost atât de puternică că funcționarii de la Agenție au suspendat expulzarea și au afirmat că decizia lor a fost poate „prea grăbită”.

Administrația și organismele guvernamentale iau adesea decizii poaste; însă particularitatea celei din cazul Denis este că emană de la o autoritate administrativă însărcinată cu imigrația, sub tutela Ministerului de Externe, care reprezintă o țară care se laudă că este o „superputere umanitară”.

O „superputere umanitară” nu ar trebui să ia un copil de șase ani de lângă bunicii săi pentru a-l expulza într-un orfelita din Ucraina.

Suedia este atât de mândră că apără drepturile omului încât refuză să expulzeze cei mai siniștri criminali și teroriști dacă există cel mai mic risc ca viața acestora să fie în primejdie la sosirea lor.

Prin contrast cu expulzarea micului Denis, Parlamentul suedez a adoptat în iunie 2018 o lege specială care permite unui foarte număr de persoane cărora li s-a refuzat dreptul la azil să rămână în Suedia. Nouă mii de „minori” neînsoțiți provenind din Afganistan – persoane ale căror cereri de azil au fost respinse și ar fi trebuit să fie expulzate – au primit un permis de sejur temporar în Suedia.

Criticile aspre la adresa celor mai înalte agenții guvernamentale nu au dus la nici un rezultat. Cu atât mai mult cu cât se stabilise că 7000 dintre acești „minori neînsoțiți” erau în realitate majori, cu vârste peste 18 ani.