Evenimentul Zilei > Politica > Democrația românească, fără picioare. Partidele și Parlamentul, cea mai mică încredere. Doar Rusia e mai jos! Sondaj Sociopol
Democrația românească, fără picioare. Partidele și Parlamentul, cea mai mică încredere. Doar Rusia e mai jos! Sondaj Sociopol

Democrația românească, fără picioare. Partidele și Parlamentul, cea mai mică încredere. Doar Rusia e mai jos! Sondaj Sociopol

Principalii piloni ai unei democrații, în orice țară se bucură, în România, de cea mai mică încredere dintre toate instituțiile publice sau private. Cu cele 13, respectiv 14 procente, partidele politice și Parlamentul sunt privite cu atâta încredere de români încât doar dușmanul istoric, Rusia, stă mai prost în sondaje, potrivit unei cercetări realizate de Sociopol.

Potrivit unei cercetări sociologice realizate de Sociopol, care a însumat toate cifrele existente în sondajele de opinie de după 1990, realizând analiza tendințelor de-a lungul timpului, instituțiile politice se află la cel mai de jos nivel al încrederii printre români, în timp ce instituțiile clasice, precum Armata și Biserica se află, constant, în topul încrederii populației.

Partlamentul României se bucură de un nivel foarte scăzut de încreder, de doar 14%. Altfel spus, doar un român din șapte are încredere în cea mai importantă instituție a unei democrații, Legislativul.

Parlamentul, privit cu neîncredere de români

Tendințele pe termen scurt arată, potrivit analizei realizate de Sociopol, o evoluție relativ constantă, în timp ce pe termen mediu și lung arată prezintă ciclicitate la începutul intervalului, îmbinată cu erodare, în timp ce în perioada mai recentă apare o erodare constantă, fără mari variații. Ciclicitatea în evoluția instituțiilor politice centrale – Guvern, Parlament, Președinție – este dată de ciclurile electorale, potrivit sociologului Mirel Palada, autorul cercetării.

Se observă, de asemenea, că „până pe la mijlocul anilor 2000, amplitudinea ciclicității încrederii în Parlament era mai ridicată. Variația acestei instituții era decuplată de suportul său ideologic, partidele politice și mai degrabă asemănătoare cu variația încrederii în Guvern”. Dar, se mai arată în analiza datelor, „deși încrederea în partidele politice era constant scăzută, încrederea în Parlament încă prezenta niveluri inițiale ridicate, asemănătoare cu variația încrederii în Guvern. După consumarea unui ciclu electoral de entuziasm – dezamăgire, revenirea se făcea la niveluri
relativ ridicate, odată realizat transferul de putere și instalată o nouă conducere politică”.

Situația s-a schimbat, însă, în ultimele trei-patru cicluri electorale, când și la începutul  unui ciclu de putere, nivelurile de entuziasm inițial (bandwagon) se dovedesc mult mai scăzute decît în anii 90.

După cum se vede pe grafic, evoluția este foarte constantă în ultima perioadă, variația încrederii în Parlament devenind cvasi-nulă, chiar și la început
de ciclu electoral, și s-a așezat la niveluri foarte scăzute, asemănătoare cu cele identificate în încrederea în partidele politice, suportul instituțional al Parlamentului.

Riscurile pentru democrație. „Rețeta clasică pentru regimuri autoritariene”

Partidele politice se află la un nivel de încredere și mai scăzut decât Parlamentul, de doar 13%. În ceea ce privește evoluțiile pe termen mediu și lung, se constată un nivel absolut constant și cvasi-rezidual de încredere între 10% și 20%, aproape neschimbat din anii ’90 încoace.

„Parlamentul, împreună cu partidele politice, au devenit cele mai puțin populare instituții interne, aproape la egalitate ca nivel de lipsă de popularitate cu Rusia, marele dușman simbolic al poporului român”, se mai artă în studiu.

Fapt care are o consecință neașteptată, anume faptul că încrederea scăzută în partide și Parlament face ca „instituțiilor de forță să le vină ușor să domine fără mari eforturi scena politică a României. Avem de-a face cu o erodare semnificativă în instituțiile democratice, îmbinată cu un nivel
ridicat de încredere în instituțiile de forță. Rețeta clasică pentru regimuri autoritariene”.

Politica locală, mult peste cea centrală

Și, dacă instituțiile politice centralizate sunt la pământ în ceea ce privește încrederea, deliberativele locale stau mult mai bine. Primăriile se bucură de aprecierea a 54% dintre români, iar în Consiliile Județene au încredere 44% dintre locuitorii țării. Și evoluțiile, pe termen scurt, arată un nivel constant de încredere, iar între șefii de județ și cei locali există o corelație foarte puternică, până la cvasi-identitate structurală. Mai mult, arată autorul studiului, primăria este în mod constant cu 10 puncte procentuale deasupra Consiliului Județean.

Pe termen lung, evoluția instituțiilor locale este în creștere constantă. „Primăria și Consiliul Județean sunt singurele instituții politice ce reușesc performanța să crească pe termen lung (în cazul Consiliului Județean putem prezuma această creștere, datorită asemănării evoluției sale cu cea a Primăriei; încrederea în Consiliul Județean am început s-o măsurăm de-abia în 2014, drept urmare nu putem trage concluzii pe termen
lung. Pe măsură ce instituțiile publice locale au avut parte de bugete din ce în ce mai mari, atât ca valori absolute (urmare a creșterii economice a României), cât și ca ponderi din total buget de stat (urmare a descentralizării administrative începută pe vremea guvernării Năstase), folosirea acestor resurse financiare a început să se transforme încet-încet în capital de încredere”.

Au avut mai mulți bani la îndemînă, au realizat mai multe lucrări publice vizibile, a crescut calitatea vieții publice, îndeosebi în urbanul mare, unde resursele sînt mai mari raportate la cap de locuitor. Iar lumea a devenit din ce în ce mai mulțumită de prestația primarilor și a crescut încrederea în instituțiile publice locale. În cazul primăriei, unde putem analiza evoluție pe termen lung, de la sfârșitul anilor 90 încoace, observăm o creștere bine definită. De la o evoluție într-o bandă relativ constantă de 40% – 50% pînă prin 2008, încrederea a crescut cu aprox. 10 puncte procentuale, urcând spre o bandă de evoluție între 50% și 60%, cu vîrfuri punctuale chiar spre 65% (2017)”, se mai arată în concluziile cercetării Sociopol.

Instituțiile de forță – Deep State

Nivelul de încredere în instituțiile de forță este foarte ridicat: 71% și Armata rămâne în continuare instituția în care românii au cea mai mare încredere. Ca tendințe pe termen scurt, din 2019 încoace apare o creștere,  urmată de scădere, iar în 2020 sare la 85%, aproape de maximul istoric, apoi, până în 2022, scade treptat înapoi spre 70%. Fluctuația se datorează crizei Covid, felului în care armata a fost puternic implicată în gestionarea acestei crize, fiind vorba despre un exemplu clasic de fenomen „rally around the flag”.

„La început de criză puternică, populația se adună emoțional în jurul instituțiilor de forță sau a conducătorilor pentru a depăși respectiva criză, apoi, pe măsură ce criza fie este depășită, fie se cronicizează sau banalizează, în mințile oamenilor, încrederea scade la loc la niveluri anterioare. Recentul război din Ucraina nu a generat un astfel de fenomen „rally around the flag”, precum cel identificat în 2020 în criza anterioară (Covid),
sau în 2022 cazul altor instituții internaționale (NATO)”, se arată în concluziile cercetării comparative.

La rândul lor, Jandarmeria și Poliția se bucură de un nivel ridicat de încredere, peste media generală, de 57%, respectiv 50%. Cele două rămân în continuare dintre cele mai populare instituții în ochii românilor, cu un constant ușor avantaj al Jandarmeriei în fața Poliției.

Evoluția pe termen scurt prezintă evoluții bruște, de tip rollercoaster, cu o scădere puternică în 2018 – 2019 (cel mai probabil ca urmare a intervențiilor în mișcările de stradă din 2018), urmată de o creștere la fel de puternică în 2020, la începutul crizei Covid, ca urmare a fenomenului „rally around the flag”, apoi scade la fel de puternic în 2021, pe măsură ce criza Covid se cronicizează, iar discursul public la adresa gestionării acestei crize devine din ce în ce mai critic. În fine, își revin ambele, în 2022.

Pe termen lung, evoluții pe termen lung specifice instituțiilor de forță (Deep State), sunt constante până în 2009. În perioada 2011 – 2018 are loc o creștere spectaculoasă. Din 2018 încoace, evoluția e iarăși „rollercoaster”