Democrația din Franța vorbeşte și noi nu ne dorim s-o auzim. Ne face să ne îndoim de posibilitatea unei societăți republicane universaliste. Primul tur al alegerilor legislative din Hexagon se încheie sub privirea consternată a vecinilor săi europeni. Rassemblement national (RN) pare să se impună pe 30 iunie ca principală forță politică a țării. Un cutremur inițiat de președintele Macron într-un gest pe care atât de mulți aleși francezi încă îl denunță. O săptămână nebună de negocieri și instrucțiuni de vot începe înainte de lovitura finală a turului doi.
Franța fierbe tot mai mult
În aceeași zi premierul ungar Viktor Orban, în ajunul preluării președinției Uniunii Europene, a anunțat crearea unui nou grup parlamentar, Patrioții pentru Europa, care reunește un partid de extremă dreapta austriac și mișcarea populistă a fostului premier ceh Andrej Babis. Extremele au vântul la pupa în vechile noastre democrații.
Putem decide să observăm aceste evoluții cu detașare. Elveția nu va experimenta niciodată haosul francez; sistemul său politic și cultural o protejează de această debandadă înspăimântătoare. Președinta nu ar avea dreptul și nici măcar ideea de a dizolva parlamentul. Puterea este întotdeauna împărţită și compromisul impune în cele din urmă moderarea ideilor. Centralizarea, care mărește decalajele, este imposibilă într-o țară atât de federalistă.
Dar Franța este o baliză politică. A stabilit principii republicane care plasează universalismul în fruntea valorilor sale. Acest pilon moștenit din filosofia iluminismului afirmă existența unei unități a omenirii și cea a unui stat de drept pentru toți cetățenii. Este refuzul particularităților, privilegiilor și inegalităților de drepturi.
Care sunt marile dileme
A vedea Franța îndepărtându-se de ele înseamnă a începe să te îndoiești de posibilitatea unei societăți umaniste. Este amețeala unei democrații care duce la lucrul de care unii democrați se tem cel mai mult. Pentru că, în ciuda lustruirii sale, RN este de fapt un partid de extremă dreapta. Își trage rădăcinile de la fondatori cu ideologie negaționistă, segregaționistă, neofascistă și rasistă. Și au rămas urme ale ei. Declarațiile recente ale liderului Jordan Bardella cu privire la persoanele franceze cu două naționalități, care ar trebui excluse de la anumite funcții, sunt doar o ilustrare în acest sens.
Dar la ce servesc valorile republicane dacă este imposibil să găsești un medic sau un polițist în cartierul tău? Particularitățile, privilegiile și inegalitățile pe care universalismul republican le respinge sunt tocmai ceea ce denunță mulți francezi care au votat RN. Asta a şi făcut ca extrema dreaptă să câștige locuri în altă parte, la alegerile europene.
În afara Franței, nu putem decât să încercăm să înțelegem și să respectăm rezultatele urnelor. În speranța că actuala criză va deschide o nouă ușă. O tresărire, un proiect, o altă adunare decât cele construite pe eșec și furie. Sperând că democrația va da naștere unei noi constelații centrate pe căutarea reală de soluții la probleme la fel de reale. Abia atunci Republica Franceză va putea servi din nou drept baliză într-o Europă care are atât de multă nevoie de ea. Între timp, nu poate decât să ne îngrijoreze.
sursa: RADOR RADIO ROMÂNIA / letemps.ch