Cu excepţia lui Gică Hagi, niciun alt tehnician al tricolorilor nu a renunţat de bunăvoie la cârma primei reprezentative de fotbal, deşi situaţiile erau și atunci critice și impuneau decizii radicale. Cornel Dinu, Anghel Iordănescu şi Victor Piţurcă au ţinut cu dinţii de scaun, deşi suporterii le-au cerut să plece. Răzvan Lucescu le urmează exemplul.

Naţionala de fotbal a României se scufundă în mediocritate prin rezultatele ruşinoase pe care le adună, dar selecţionerul Răzvan Lucescu ştie un singur lucru: nu-şi dă demisia, indiferent de cât de mare este dezastrul.

Tehnicianul nu vrea să plece, deşi un stadion întreg i-a cerut acest lucru, marţi, la Piatra-Neamţ, iar restul microbiştilor sunt porniţi împotriva lui. Fiul lui "Il Luce" se face că nu aude vuietul şi îi dă înainte cu justificări penibile. Totuşi, Răzvan Lucescu nu este primul tehncian care nu se dă dus de la naţională, deşi toată lumea i-o cere.

Sacrificat pe 7 aprilie?

Analizând situaţia selec ţionerilor din 1993 încoace, de la celebrul 2-5 cu Cehoslovacia, observăm că, după diferite eşecuri de proporţii, aproape toţi sau minţit şi ne-au minţit că mai avem şanse de calificare, numai că unii n-au fost crezuţi şi au fost executaţi de "ghilotina" federală, care a intrat în funcţiune doar pentru ca reproşurile să nu se reverse către conducători. Surse federale susţin că Mircea Sandu vrea să se lepede de Răzvan Lucescu în şedinţa din 7 aprilie a Comitetului Executiv.

Atitudinea de campion a „Regelui”

EVZ vă prezintă şi motivele invocate atunci de fiecare dintre acei antrenori, unele mai jenante decât altele, în perioade în care pe stadioane li se cerea vehement să plece de la naţională, aşa cum se întâmplă acum cu Răzvan Lucescu.

Singurul care a avut bunsimţ şi onoare a fost Gică Hagi (46 de ani), care, după barajul ratat cu Slovenia, a plecat deoarece, odată cu calificarea, pierduse şi sprijinul federaţiei. Nu că alţii ar fi avut parte de el în momente similare, dar cert este că n-au fost capabili de astfel de gesturi, care se impuneau. Iar lui Hagi nu oamenii i-au cerut demisia, ci atitudinea șefilor FRF i-a dat de înțeles că nu mai este dorit, detaliu suficient pentru a rupe contractul, în condițiile în care alți antrenori, cu toate că nu au performanțe, se „sudează” cu tupeu de banca tehnică.

TOP Selecţionerii României din ultimii 18 de ani

• Anghel Iordănescu 1993-1998
• Victor Piţurcă 1998-1999
• Emeric Ienei 2000
• Loţi Bölöni 2000-2001
• Gică Hagi 2001
• Anghel Iordănescu 2002-2004
• Victor Piţurcă 2004-2009

CORNEL DINU (62 DE ANI). În 1993, România a fost zdrobită la Kosice de Cehoslovacia, 2-5, dar Cornel Dinu a ignorat evidenţele (1.000 de români i-au strigat "Dinu, huidu-hu, ia-ţi valiza şi te du!", iar unii au aruncat în direcţia lui cu pietre şi cutii de conserve)! Şi premierul Nicolae Văcăroiu a luat atitudine, cerând schimbarea imediată a antrenorului! Total neimportant pentru Dinu, care se visa calificat.

Numai că FRF a luat cea mai bună decizie, fără de care probabil că Generaţia de Aur n-ar fi existat: l-a dat afară pe Dinu după o şedinţă de pomină a Comitetului Executiv şi l-a pus pe Anghel Iordănescu, care a câştigat tot până la final (cu Feroe, Belgia şi Ţara Galilor) şi ne-a calificat la Mondialul american.

Conform stenogramelor, Dinu vorbea astfel înaintea sentinţei: "Mă înclin în faţa competenţei dumneavoastră ca vechi oameni de fotbal! Au fost însă mai multe neconcordanţe la Kosice. De 20 de ani există obişnuinţa ca jucătorii să efectueze o plimbare în ziua meciurilor. Din cauza neînţelegerii cu gazdele, n-am mai putut efectua plimbarea prin parc, deoarece maşina nu s-a mai prezentat!".

După mazilire, tuna şi fulgera: "Mircea Sandu şi Mircea Angelescu iau decizii doar când sunt beţi! Dacă ar avea un minimum de caracter, actualii conducători ai FRF s-ar retrage singuri!"

"Îmi asum în continuare rezultatele, asta şi pentru că, la Bruxelles, în minutul 87 al meciului cu Belgia, am avut viziunea calificării!", CORNEL DINU, după Cehoslovacia-România 5-2

ANGHEL IORDĂNESCU (60 DE ANI). S-a întors la naţională în 2002, dar n-a mai avut acelaşi succes ca în trecut, mulţi afirmând sub formă de reproş că a ajuns un mare antrenor, cel mai valoros al secolului trecut în România, exclusiv pe spatele lui Hagi. Generalul a capitulat la Bucureşti, cu Danemarca, 2-5, în 2003, dar n-a plecat.

Şi-a dat, formal, demisia, pentru a potoli spiritele, dar a revenit ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. A invocat nisipul de pe "Lia Manoliu". Astăzi, senatorul Iordănescu este coleg de partid cu Marian Oprişan, fratele lui Adrian - cel care a adus atunci plaja din Mamaia pe Stadionul "Lia Manoliu".

Nici ruşinea cu Armenia nu l-a determinat să renunţe de bună-voie, fiind împind să plece de Mircea Sandu, preşedintele FRF. "Nu demisionez. Tot ce s-a realizat a fost maximum posibil. Nu mă interesează ce zice Mircea Sandu, sunt în continuare şanse de calificare", spunea Iordănescu, după ruşinea de la Erevan.

"Eu sunt principalul vinovat şi nu am nicio scuză. Am muncit mult, dar, din păcate, nu am reuşit. Mă dau la o parte în interesul echipei naţionale. Am colaborat foarte bine cu preşedintele Mircea Sandu", a fost discursul "Generalului" la despărţirea de naţională. (Mugur Băileşteanu)

"Nu demisionez. Tot ce s-a realizat a fost maximum posibil, nu se putea mai mult. Sunt în continuare şanse de calificare.", ANGHEL IORDĂNESCU, după Armenia - România 1-1

VICTOR PIŢURCĂ (54 DE ANI). A fost, poate, cel mai hulit selecţioner din istoria României, deşi nu de rezultate a dus lipsă, ci mai degrabă de lipsă de comunicare. Atitudinea lui distantă, de multe ori arogantă, i-a fost fatală înaintea turneului final al Campionatului European, la care România s-a calificat înaintea Portugaliei, care era singur împotriva tuturor și expunea inutil naționala prin fel de fel de conflicte.

Intrat în conflict deschis, în 1999, cu vedetele Hagi şi Popescu, dar şi cu presa şi cu suporterii (pe aceştia din urmă, aghiotantul său, lepefistul Vali Alexandru, i-a numit "aurolaci"), Piţi a fost sacrificat de Mircea Sandu. Lumea arunca cu zaruri şi cu cărţi de joc în el, dar, în ciuda ostilităţii de care a avut parte, a calificat naţionala la Euro 2000. Conflictul cu Hagi l-a făcut însă să privească turneul final la TV.

"Hagi s-a supărat pentru o declaraţie de-a mea şi l-a atras de partea lui şi pe Gică Popescu. Mircea Sandu mi-a spus să mergem la Istanbul şi să îmi cer scuze, dar i-am replicat că n-am de ce să fac asta. I-am spus atunci lui Hagi că unii jucători sunt supăraţi din cauză că el ia atâţia bani din prime, deşi n-a jucat la naţională pe tot parcursul campaniei de calificare. L-a deranjat, iar Mircea Sandu a făcut greşeala de a intra în jocul lor", a povestit Piţi. (Mugur Băileşteanu)

"Am venit la Comitetul Executiv ca la circ. Decizia se luase înainte şi aproape toată lumea a ridicat mâna pentru demiterea mea.", VICTOR PIŢURCĂ, despre înlăturarea sa de la naţională din 1999

RĂZVAN LUCESCU (42 DE ANI). Jocul practicat acum de tricolori este sub orice critică. Nu şi în viziunea lui Răzvan Lucescu. Echipa este căzută psihic, fără perspective de redresare, dar conducerea FRF evită să ia o decizie tranşantă, adoptând acelaşi ton şi folosind aceleaşi explicaţii puerile ca şi selecţionerul ("mai sunt şanse de calificare").

În jurul lui Răzvan Lucescu se poartă şi o luptă pentru putere. Adus de Ionuţ Lupescu, Lucescu jr. reprezintă tabăra celor care li se împotrivesc fraţilor Becali. Tehnicianul este "scutul" folosit de directorul general împotriva "opoziţiei" de la "Casa Fotbalului", astfel că acesta trebuie menţinut în funcţie. Antrenori ca Dan Petrescu şi Gică Hagi nu sunt pe placul oficialului, care caută să-i ţină departe pe Gică Popescu şi cei apropiaţi lui. La FRF sunt la modă tehnicienii din "şcoala Dinamo", amici cu Lupescu, după ce ani la rând pe banca tricolorilor au stat doar foşti stelişti (Ienei, Iordănescu, Bölöni, Hagi, Piţurcă).

Orgolios, Răzvan nu vrea să plece cu tinicheaua de coadă de la naţională. Iar "lipsa patriotismului" este scuza lui pentru şirul neîmplinirilor. Faptul că nu vrea să plece în ruptul capului pare şi o îndârjire personală a lui Răzvan, iar teama de un război cu Mircea Lucescu îi ţine blocaţi pe federali.

"Sunt şanse de calificare, şi eu merg până la capăt. Din păcate, ne lipseşte patriotismul. Nimeni nu mai crede în spiritul de patriotism!", RĂZVAN LUCESCU, după Bosnia - România 2-1