Anunțul făcut în urmă cu două zile de președinta Argentinei, Cristina Kirchner, privind trecerea companiei petroliere Ypf, din proprietatea spaniolilor de la Repsol sub controlul statului argentinian, a tulburat apele de ambele părți ale Atlanticului. Există însă unele explicații pentru măsura luată de Buenos Aires în aceste zile.

Președinta Argentinei, aflată la al doilea mandat, adoptă în acest fel o politică extremă, similară celei pe care o duce de ani de zile în Venezuela Hugo Chavez, și care se traduce prin controlul schimburilor, restricționarea importurilor, în special în beneficiul băncii centrale, și naționalizări masive. O politică a flexării mușchilor, pe care mulți o consideră de inspirație marxistă.

Proiectul de lege trimis de guvernul de la Buenos Aires parlamentului vorbește despre „recuperarea suveranității naționale a hidrocraburilor”, însă, în practică, este vorba despre o manevră de expropriere și naționalizare foarte similară celei care se aplică în Venezuela lui Hugo Chavez. Și pe care au dorit să o imite și alți lideri ai socialismului latino-american precum Evo Morales în Bolivia, Rafael Correa în Ecuador sau Daniel Ortega în Nicaragua.

Argentina, obligată să importe petrol pentru prima dată în istorie

Deposedarea societății spaniole Repsol de 51% din acţiunile deţinute în cadrul companiei reprezintă o mutare care lovește dur una dintre cele mai puternice companii din Spania, creând panică în mediile financiare și politice iberice, angajate deja în combaterea dificilei crize economice din Spania. Ypf, sigla pentru „yacimentos petroliferos forense”, a fost vândut celor de la Repsol în anii '90, în epoca privatizărilor „sălbatice” inițiate de președintele  argentinian de atunci, Carlos Menem, amintește ziarul ”La Stampa”. Timp de 20 de ani, Repsol a putut să extragă petrol din sutele de puțuri petrolifere din Patagonia litorală, stabilind la bunul său plac prețul carburanților fără să dea vreo socoteală statului argentinian. Autorităţile de la Buenos Aires acuză acum compania spaniolă că nu şi-a respectat angajamentele legate de forările de petrol şi că a investit prea puţini bani. Mai mult, Argentina, altădată cu o capacitate excedentară, a ajuns să devină unul dintre importatorii neți de petrol, care a costat-o anul trecut peste 9 miliarde de dolari.

O afacere de succes Activele filialei argentiniene au făcut să crească societatea la nivel global. Acțiunile celor de la Repsol la bursa din New York s-au prăbușit însă, la câteva minute de la anunțul președintei Kirchner și după ce mai mulți reprezentanți juridici argentinieni au ocupat sediul societății din centrul Buenos Airesului pentru a pune în aplicare decretul prezidențial, promulgat imediat după anunțul șefului statului și a prelua controlul asupra documentelor contabile. Conform proiectului de lege trimis parlamentului, și care are toate șansele să fie aprobat, având în vedere că partidul aflat la guvernare beneficiază de o largă majoritate în legislativ, 51% din acțiunile Ypf vor fi controlate și administrate de stat, în vreme ce restul de 49% vor fi gestionate de un fond compus din acționari privați și din reprezentanți din nouă provincii petrolifere.

În anunțul făcut marți la Casa Rosada, având pe fundal o fotografie imensă cu Evita Peron, Kirchner a explicat rațiunile deciziei sale, acuzându-i pe spanioli că, pe lângă că nu au investit și au golit puțurile cele mai importante, au constrâns Argentina să importe petrol și gaze pentru prima dată în istoria sa. „Riscăm să rămânem paralizați din cauza lipsei de resurse. În 2011, an în care am fost nevoiți să importăm combustibil, Ypf a înregistrat cel mai mare câștig din istoria sa, de peste 12 miliarde de dolari”, a acuzat Kirchner.

Triumful liniei naționaliste

Comentatorii politici văd în această decizie triumful liniei naționaliste în Argentina, care țintește preluarea controlului statului asupra unor sectoare strategice. Argentina nu este însă la prima expropriere, drept rezervat în general statelor suverane. Exproprierile devin însă mai puțin legitime atunci când este vorba despre capitalul investitorilor străini.

În 2008, Argentina a expropriat, printr-o lege, companiile aeriene Aerolineas Argentinas și Austral, privatizate și achiziționate, în 1990, de compania spaniolă Iberia, iar apoi în 2001 de grupul spaniol Marsans.

Pentru experți, această  linie „nacionalpopular”, asemănătoare peronismului de după al doilea Război Mondial, care a dus la conflicte majore între Buenos Aires și partenerii săi de lungă durată, nu doar Spania, ci și vecinii săi, Brazilia și Uruguay, nu va fi nici acum în beneficiul Argentinei.