Preocupat de achitarea datoriei naționale, Nicolae Ceaușescu uitase, practic, de nevoile românilor. Încălzirea locuințelor nu era o prioritate pentru dictator. Românul se învățase să mai pună o haină pe el, chiar și în casă, pe timpul iernii, urmând "sfaturile prețioase" ale "fiului poporului".
Caloriferele erau reci, iar apa caldă era mai degrabă o sursă de bancuri decât o realitate. Iar iernile de atunci erau geroase. Cea din 1984-1985 a adus temperaturi de până la minus 30 de grade Celsius. Pe fondul unui consum zilnic enorm, Nicolae Ceaușescu și-a dat seama că România va rămâne paralizată și a decis să raționalizeze - pe lângă alimente - și furnizarea de energie electrică și termică, conform Evenimentului istoric.
"În anii ’70 și la începutul anilor ’80, centralele termice furnizau apă caldă la consumatori pe sistemul «o zi da, o zi nu». În ce privește căldura din calorifere, centralele de cartier porneau activitatea toamna târziu, doar dacă timp de trei zile consecutiv, temperatura de afară scădea sub 10 grade Celsius.
Nu se mira nimeni că în apartamente era de multe ori la fel de frig ca afară. Oamenii se învățaseră să mai pună o haină pe ei, niște cârpe la colțurile geamurilor, să mai pornească reșoul ori să lase aragazul pornit. Iarna, ferestrele de la apartamente aveau țurțuri pe interior, iar geamurile erau acoperite cu flori de gheață, din cauza condensului”.
Românii deszăpezind străzile din Capitală. Sursa foto: Ziarul Evenimentul.
Val de frig teribil
"În iarna 1984/1985, România a fost afectată de un val de frig teribil. În unele locuri s-a ajuns la – 30 de grade Celsius, iar consumurile de combustibili crescuseră. Acest aspect nu rezona cu obiectivul urmărit de Nicolae Ceauşescu: achitarea datoriei externe. Cureaua trebuia strânsă cât mai mult şi vremea, indiferent cât de rea era, nu putea împiedica apariţia unei găuri în plus în cureaua românilor.
Raționalizarea alimentelor care nu se mai puteau cumpăra decât pe cartelă și cu bonuri, cozile la benzină și restricțiile de circulație, pauzele de curent de 4 ore zilnic, serile la lumina lumânării, lipsa produselor din magazine, scurtarea programului de apă caldă și încălzire, dar şi programul de două ore pe zi la televiziune deveniseră apăsătoare".
Ce scria în decretul lui Ceaușescu
„Dintr-un decret din anul 1988 aflăm și care era programul de funcționare al centralelor termice din România.
Astfel, căldura se putea furniza în perioada iernii de luni până sâmbătă, câte 7 ore pe zi, între orele 4-6, 12-14 și 19-22, iar duminica între orele 6-8, 12-14, 19-22.
Apa caldă venea la robinete, în teorie, în zilele de luni și vineri între orele 5,30-6,30, 19-20,30, marți, miercuri, joi și sâmbătă între orele 5,30-7,00, 18,00-21,30, iar duminica între orele 7,30-9,30 și 18,30-22,00.
Dar instalațiile învechite, neîntreținute cu anii din lipsă de materiale, făceau ca în apartamente căldura abia să se simtă în calorifere, din cauza țevilor și conductelor înfundate, iar apa caldă era mai degrabă dezmorțită".