Crăciunul comunist a rămas în memoria colectivă a celor care au trăit vremurile respective. Cu toate că pare un coșmar îndepărtat, amploarea privațiunilor prin care românii au trecut în perioada aceea, rămâne greu de uitat.

În perioada regimului Ceaușescu, Crăciunul arăta complet diferit. Imaginea sărbătorilor de astăzi nu se regăsește nici pe departe în noianul de lipsuri și nepăsare prin care românii au fost nevoiți să treacă. Cu toate acestea, numeroși cetățeni sunt în continuare nostalgici după Epoca de Aur.

Crăciunul în anii de glorie ai lui Ceaușescu

După abdicarea regelui Mihai, la 30 decembrie 1947, regimul comunist a încercat să elimine spiritul religios, precum sărbătorile legate de tradiție. Mentalul popular a fost privat de libertatea de a trăi aceste evenimente. Regretatul arhitect Gheorghe Leahu, descria cadrul în care se desfășurau sărbătorile de iarnă, în perioada în care țara era condusă de Ceaușescu.

„ 25 decembrie 1985

Deși e Crăciunul, azi la 6 dimineața, pe întuneric beznă, mi-am lăsat mașina la coadă la benzină. Apoi am stat la coadă la lămâi, se dădea câte 1 kg. Apoi la coadă la brânză telemea de 42 lei kg. N-am mai văzut așa ceva cred că de 6 luni, cel puțin! Venit acasă cu asemenea daruri, Vivi m-a sărutat și a mâncat toate firimiturile de telemea din punga de plastic în care fusese ambalată.

N-am făcut brad, n-am mai avut când să stau la coadă și la brad.

Azi e Crăciunul. În casă avem 14 gr. C, toată ziua n-am avut apă caldă. Seara am încălzit o oală cu apă, ca să ne spălăm înainte de a ne înveli în așternuturile curate pe care Vivi le-a schimbat, conform datinei, și în aceste zile de sărbătoare.

Sărbătoarea o păstrăm în sufletele noastre de români, dar e nespus de tristă în acest an, ca niciodată de când mă știu.  ”, descria regretatul arhitect.

Obligați să se alinieze rigorilor

Gheorghe Leahu înșiruia în cartea "Arhitect în Epoca de Aur", lipsurile care marcau familiile de români în perioada lui Ceaușescu. Familiile sărace, dar și multe dintre cele care aveau o condiție bună, se confruntau cu aceleași neputințe.

„26 decembrie 1986

Azi am stat 40 de minute la coadă la "Premialul" din Piața Amzei pentru 1 kg de cașcaval. N-am mai prins cașcaval de peste 6-8 luni. Nu puteam rata ocazia. Se dădea numai în jur de 1 kg. Era să întârzii la slujbă pentru prima dată în 29 de ani... dar am ajuns transpirat și gâfâind exact la 8 fără 1 minut pe poarta Institutului.

De o săptămână, tot Institutul "Proiect București" este absolut neîncălzit. Afară sunt minus 9 grade C, minus 11 grade C, ger, vânt puternic, crivăț din nord-est. În ateliere atmosfera este de cavou, inumană, caloriferele absolut reci, nu există nici un pic de presiune la gaze! Se lucrează cu mănuși, cu pufoaice, căciuli pe cap, îmbrăcați cu toții ca afară. ”, descrie regretatul Gheorghe Leahu.

Nicolae Ceaușescu, regretat de mulți nostalgici

Dincolo de rigorile cărora românii erau nevoiți să se supună, numeroși nostalgici tânjesc după regimul comunist. Arhitectul Gheorghe Leahu descria în cartea sa că cetățenii erau obligați să reducă drastic consumul de energie electrică, dincolo de rația minimă de mâncare primită.

„13 februarie 1987

Responsabilul de scară a venit aseară să ne prelucreze punct cu punct prevederile draconicului decret al sărăciei și mizeriei. Erau înșirate toate prevederile anticivilizație la care suntem nevoiți să răspundem: să nu folosim aspiratoarele, frigiderele, congelatoarele, un singur bec în cameră, etc, etc. Colac peste pupăză, alți zeloși de la ICAB au descoperit că se poate face economie de energie dând un program de 5 ore pe zi de apă rece. De la 6 la 8 dimineața și de la 19 la 22 seara. În rest, țevile de apă caldă și apă rece sunt golite. Am semnat că am luat la cunoștință de decret. (...)

Obosit, târându-mă prin noroaiele Bucureștiului, prin clisa respingătoare, lipicioasă, apoasă de 3-5 mm, prin bălțile ce împânzesc trotuarele, am ajuns acasă să mănânc de prânz la ora 19.30. Nu era apă nici să te speli pe mâini. Rezervorul de la closet era gol. Pe la ora 20.30 a început să țârâie apa rece. Apa caldă, nimic. E a treia zi fără apă caldă. ”, conform lucrării sale, lansate în 2004.

Dacă românii aveau parte de sărbători sărace, familia  Ceaușescu se bucura din plin de un astfel de moment al anului. Vila Lac 1 era locul în care dictatorul petrecea toate sărbătorile importante.