La începutul anilor 90 era tăticul televizoarelor color, a electronicelor de ultimă oră comercializate în celebrele magazine GEPA. Sloganul său „Un pic mai bine pentru tine” a făcut istorie și bani mulți la vremea lui. Într-un interviu captivant acordat jurnalistului Mirel Curea, George Pădure a povestit cum a pornit apetitul său spre aventură și afaceri, încă din adolescență.
Într-un podcast EVZ-TV realizat de jurnalistul Mirel Curea, omul de afaceri George Pădure a dat detalii despre cartea sa „O viață cât zece”, apărută în 2020 la editura Rao. Volumul de memorii arată un personaj mai mult decât surprinzător, unul care poate fi definit pe scurt a fi acela al aventurierului înțelept.
A visat gara din Atena, apoi a încercat să fugă în Grecia
George Pădure mărturisește că era în tinerețe filogrec, iar prima sa aventură, încercarea de a fugi din România comunistă la doar 17 ani, are legătură directă cu Grecia. Într-o noapte a visat gara din Atena, o gară albă pe care nu o văzuse niciodată în realitate. Ca să adoarmă vigilența mamei i-a pus somnifere înainte de a încercat să fugă. A intrat în Bulgaria cu trenul, fiind prins de poliție aproape de granița cuGrecia și după adus înapoi în România.
„Militarul a îndreptat baioneta spre mine și mi-a făcut un semn”
Despre experiența avută cu grănicerii români are o amintire pitorească. „Bulgarii m-au adus la frontieră. A venit la Ruse o mașină a grănicerilor români care m-a preluat. Am intrat în unitatea militară, aveau niște cuști cu sârmă și plasă, m-au băgat acolo. Eram chiar lângă dormitorul militarilor în termeni. Îmi spuneau să nu-mi fie frică că nu o să-mi facă nimeni nimic.
A doua zi, unul dintre militari era la ușa colonelului care mă ancheta. Îmi aduc aminte că acest colonel, comandantul unității, deodată a țipat la mine: Băi, tu să-mi spui adevărul! Eu i-am spus: Domnul colonel, eu n-am să vă zic altceva decât ceea ce am făcut. Militarul a îndreptat baioneta spre mine, dar mi-a făcut un semn. Mi-a adus cel mai bun pilaf pe care l-am mâncat în viața mea, nu mai mâncasem de vreo 10 zile”, a povestit fostul primar al Sectorului 1 jurnalistului Mirel Curea.
Al doilea vis premonitoriu: la București îl așteptau doi milițieni
După eșuarea planului său de a evada din lagărul comunist, viitorul om de afaceri s-a implicat foarte mult ca ospătar. La doar 21 de ani conducea faimosul restaurant Casa Doborgeană, unde era șef peste 38 de ospătari. A reușit, în sfârșit, să iasă legal din țară în anul 1980.
„Cu prima navă Tușnad am plecat în Cipru și în Egipt. Am fost ospătar. Era o navă mică care căra cherestea în Alexandria. M-am întors, am mai plecat o dată. Ceea ce am văzut în Egipt nu-mi convenea, ce am văzut în Cipru îmi convenea. Am vorbit cu același om pe navele care făceau Nordul. M-au băgat pe Slatina, cargo de 4.800 de tone. Am mers în Rotterdam, Anglia și alte porturi, cu întoarcere prin țările arabe”, a relatat afaceristul.
Momentul cheie când s-a decis să nu mai revină în România a fost în Franța, când i-a spus comandantului de navă că are o criză de ulcer. A fost dus la un medic francez, convingându-l să-i elibereze un certificat fals de boală.
„Cu biletul de avion trebuia să vin la Constanța. Visam că la București, când am aterizat, erau două persoane care mă așteptau. Atunci am spus că nu mă mai întorc. Am vorbit cu un prieten din Paris căruia i-am spus că o să plec în Belgia. Acolo aveam 2 contacte: o fată cu care am trăit 3 ani și un prieten ospătar pe care l-am cunoscut în Constanța”, rememorează fostul politician.
Avea să aibă o mare surpriză, autoritățile belgiene dându-i cecuri care s-au dovedit fără acoperire. În scurt timp avea să descopere, în această țară, că are o chemare reală spre afaceri.
Emisiunea în format integral poate fi vizionată aici: