Curtea Supremă a Statelor Unite a stabilit că o școală publică a greșit atunci când și-a pedepsit antrenorul de fotbal pentru că s-a rugat la mijlocul terenului după meciurile echipei sale. Dreptul lui Joseph Kennedy de a se ruga este protejat de dreptul constituțional la exprimare religioasă și nu ar fi trebuit interzis. Școala s-a apărat arătând că manifestările antrenorului ar putea determina elevii cu convingeri diferite să facă acte religioase.

Cazul lui Joseph Kennedy a fost considerat un test important legat de separarea bisericii de stat, în Statele Unite. Cu o decizie adoptată cu 6 - 3, instanța cu majoritate conservatoare i-a dat dreptate profesorului Kennedy. Judecătorii Curții Supreme au hotărât că școala i-a încălcat dreptul de a se „angaja într-o observare religioasă personală, pe baza unei opinii greșite că are datoria de a suprima observările religioase chiar dacă permite exprimarea laică comparabilă”.

În opinia majoritară, judecătorul Neil Gorsuch a concluzionat că în Statele Unite „Constituția nu impune și nici nu tolerează acest tip de discriminare”, după cum relatează BBC News într-un material pe acest subiect.

Profesorul Kennedy a avut prima dată ideea de a se ruga la finalul meciurilor de fotbal, inspirat dintr-un film din 2006, „Facing the Giants”. Filmul prezenta un antrenor de la o mică academie religioasă care și-a condus echipa la un campionat de fotbal de stat după ce s-a rugat și a subliniat valorile creștine jucătorilor săi. Kennedy a acceptat o slujbă de antrenor al un liceu din Bremerton, Washington, lângă Seattle, iar în următorii șapte ani, s-a rugat pe teren după după fiecare dintre meciurile echipei sale. Uneori a făcut-o singur, alte ori a făcut-o împreună cu jucătorii.

Cazul profesorului Joseph Kennedy

Situația sa nu a atras atenția până la un meci din septembrie 2015, când un antrenor advers a sesizat directorul școlii din Bremerton despre acțiunile acestuia. Școala l-a informat pe profesor că rugăciunile sale ar putea fi interpretate ca o susținere a religiei de către școală. Iar acest fapt contravene unui lung șir de cazuri ale Curții Supreme a SUA care au limitat activitățile religioase în învățământul public.

Kennedy a refuzat să se conformeze și, după ce o rugăciune de la finalul unui meci din octombrie a devenit un spectacol public și mediatic, cu o mulțime de spectatori care s-au adunat pe teren în jurul antrenorului, școala l-a trimis în concediu.

La sfârșitul sezonului, în loc să încerce să-și reînnoiască contractul de antrenor pe un an, acesta a dat în judecată școala Bremerton pentru încălcarea dreptului său constituțional la libertatea religioasă. Mai mult a încercat să-și expună cazul într-un turneu mediatic național.

Un proces care s-a întins pe 6 ani

Așa a început o bătălie juridică de șase ani care pune presiune pe mai multe aspecte ale Primului Amendament al Constituției SUA. Este vorba despre prevederile care protejează libertatea de exprimare și de exercitare a religiei, dar interzice și „instituirea” unei religii de către stat.

În timpul pledoariilor de la Curtea Supremă, avocatul dlui Kennedy a argumentat că acesta este un simplu cetățean privat. Avocatul a spus că acesta a dorit să-și exprime opiniile religioase după ce și-a încheiat îndatoririle de antrenor. Districtul școlar din Bremerton l-a pedepsit pentru aceste opinii și pentru exercitarea dreptului de exprimare, încălcând protecția constituțională.

Avocatul din Bremerton a replicat că acțiunile lui Kennedy au fost mult mai mult decât o rugăciune privată. Acesta a arătat că au fost manifestări de grup perturbatoare care s-au desfășurat pe proprietatea școlii. Acesta a precizat că manifestările sale ar putea avea un efect coercitiv asupra elevilor și sportivilor cu convingeri religioase diferite.

Conservatorii de la Curtea Supremă schimbă regulile

Curtea supremă a susținut mult timp separarea bisericii de stat. Trasarea unor astfel de linii juridice este o întreprindere obișnuită pentru judecătorii Curții Supreme atunci când analizează probleme dificile legate de drepturile și protecțiile constituționale. Iar acest caz a implicat o anumită măsură de acest gen. În 2000, o majoritate de 6-3 de la Curtea Supremă a decis că rugăciunea condusă de elevi înainte de un meci de fotbal de liceu, transmisă prin sistemul de difuzare publică al școlii, a fost o susținere neconstituțională a religiei de către guvern. În 1992, o majoritate restrânsă de 5-4 a susținut că o rugăciune condusă de clerici la un eveniment de absolvire la o școală publică era în mod inerent coercitivă și, prin urmare, neconstituțională.

Unul dintre cazurile fundamentale de instituire a unei instituții religioase datează din 1971. Este vorba despre cauza Lemon vs. Kurtzman, care a susținut că legile trebuie să aibă un „scop legislativ secular” și a stabilit un test în trei părți pentru a determina dacă acestea au supraviețuit examenului constituțional.

Actuala instanță supremă, din ce în ce în ce mai conservatoare a abandonat în mare măsură „testul Lemon”. Judecătorii au manifestat mari simpatii față de legile care permit sau chiar sprijină exprimarea religioasă. Iar noua decizie a instanței, în acest caz, face ca mișcarea să devină explicită. Susținătorii conservatori ai libertății religioase au cerut exact o astfel de mișcare.

„Libertatea religioasă nu este un drept de a fi ciudat într-un colț. Este un drept de a aduce cele mai profunde și importante adevăruri în viața publică”, a declarat Lori Windham, consilier principal la Becket Fund for Religious Liberty, după pledoariile de luni