Aflat la primul film regizat din cariera sa, "Nunta mută", Horaţiu Mălăele le-a lăsat libertatea de a improviza celor doi tineri actori din rolurile principale, Meda Victor şi Alexandru Potocean.

EVZ TV: Sunteţi la primul film regizat; a ieşit aşa cum v-aţi dorit? Aţi mai schimba ceva? Horaţiu Mălăele: Nu cred că a existat un regizor de film care să fi fost mulţumit într-un procent de măcar 80% în raport cu presupusele lui idealuri. Cu toate acestea, cred că am făcut o treabă bună. De schimbat, am schimbat enorm. Informaţia acestei poveşti adevărate conţine câteva propoziţii. Ridicarea unui scenariu pentru un lungmetraj presupune o muncă de Sisif care, de cele mai multe ori, aleargă în contrasens cu bugetul filmului.

De ce aţi ales actori prea puţin cunoscuţi pentru rolurile principale şi căror criterii au corespuns? Toţi marii actori ai lumii au început prin a fi „prea puţin cunoscuţi“. Cred că Meda şi Potocean sunt doi actori-creatori care îşi vor ocupa locurile meritate. Criteriile au fost tinereţea, îndrăzneala, forţa şi talentul. Au realizat două roluri memorabile, mai cu seamă că stilistica filmului impunea o detaşare de personaj, un personaj „comentat“, o îngroşare subtilă şi asumată, pe care câţiva neofiţi ar numi-o „teatralizare“.

Meda a fost aleasă ultima în distribuţie... Meda a ajuns ultima pentru că aşa a hotărât destinul ei şi al nostru, şi face un rol remarcabil. Au fost aproape 50 de candidate, unele foarte talentate, dar care nu intrau în chimia intenţiilor noastre.

Nu v-aţi atribuit un rol în „Nunta mută“, deşi aţi fi rezonat mai uşor decât alţii cu regizorul. A sta deopotrivă şi în faţa, şi în spatele camerei este un lucru extrem de greu şi de riscant pentru că nu ai perspectiva întregului. Este adevărat că am avut (n.r.- în teatru), câteva izbânzi clare în această dublă ipostază, dar am mai dat-o şi prin garduri de câteva ori.

Ce fel de regizor sunteţi, în relaţia cu actorii, câtă libertate le lăsaţi şi câtă tiranie aplicaţi? Sunt un regizor indulgent, cu condiţia să fiu ascultat şi înţeles. Cred că improvizaţia este starea de graţie a actorului, aşa încât, dacă acesta inventează lucruri noi, emoţii nebănuite în limitele personajului interpretat, acesta nu poate fi decât un lucru îmbogăţitor.

Cum s-a născut scenariul? Această întâmplare, într-o formă mai îndulcită, a fost povestită clasei de actorie a anului 1971 de maestrul nostru Octavian Cotescu. Mi-am notat-o, accelerând puţin absurdul şi agresivitatea intervenţiei, rămânând multă vreme mirat de somnolenţa umanităţii care a născut asemenea situaţii ridicole. Am povestit-o peste tot în dorinţa declarată de a face un film după această întâmplare. Cum toţi păreau extrem de ocupaţi, împreună cu Adrian Lustig am început să înălţăm acest scenariu. Am fracturat povestea noastră cu o alta auzită în satul copilăriei mele, Tehomir, am inventat altele şi am îmbrăcat conţinutul în copertele actualităţii.

Aveţi în lucru alt proiect cinematografic? Einstein declina regula succesului: informează-te, joacă-te şi ţine-ţi gura.

Propunerea României pentru Oscar a fost „Restul e tăcere“. Vi s-a părut îndreptăţită alegerea criticilor? Nu pot concura cu nimeni pentru că trăim în spaţii diferite. Dar... dacă într-un presupus careu rebusistic pe teme cinematografice ar exista legenda „Restul e tăcere“ (din două cuvinte), răspunsul ar fi: „Nunta Mută“.

De-a râsu’-plânsu’

Debutul în regia de film a lui Horaţiu Mălăele este o peliculă care îşi propune „să vorbească lumii despre dictatură şi consecinţele ei în plan comunitar şi familial“, într-un carusel al întâmplărilor şi imaginilor glisând de la comedie la tragic şi absurd.

Meda şi Alexandru, la primul rol principal

O echipă de filmare ajunge într-un sat izolat să facă un reportaj despre fenomene paranormale, iar primul lucru anormal întâlnit este că satul e populat numai de femei bătrâne, îndoliate. Primarul comunei îi pune în temă cu o întâmplare petrecută în 1953 când tinerii Mara (Meda Victor) şi Iancu (Alexandru Potocean) decid să se căsătorească. Petrecerea e întreruptă de notabilităţile satului care anunţă moartea lui Stalin, instituirea doliului şi, implicit, anularea veseliei.

Nunta se reia însă pe „muteş te“, dar pe măsură ce râurile de vin curg la masă, mesenii uită de tăcerea autoimpusă şi pantomima explodează în chiote şi hohote de râs. Veselia nuntaşilor va fi curmată brutal de intervenţia soldaţilor ruşi. Vă lăsăm totuşi plăcerea de a descoperi deznodământul acestei poveşti „de-a râsu’-plânsu’“, condimentată şi cu scene de dragoste între cei doi „miri“.

„Am avut mare noroc să o am parteneră pe Meda, prietenoasă şi deschisă, mai ales că eram terorizat de scenele... mai delicate. M-a ajutat felul ei simplu, normal de a fi“, a povestit Alexandru Potocean despre atmosfera de la filmări.

„Am avut toată libertatea pe care şi-o poate dori un actor pe un platou de filmare. Intervenţiile lui Horaţiu au fost foarte puţine în ceea ce priveşte personajul meu“, adaugă Alexandru. Deşi a mai apărut în câteva filme esenţiale ale cinematografiei româneşti („Moartea domnului Lăzărescu“, „Hârtia va fi albastră“, „ 4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile“, „Boogie“), consideră că este încă un începător. „Este primul meu rol principal într-un film. Am 24 de ani şi, din punct de vedere al experienţei teatralo-cinematografice, simt că m-am născut ieri“.

O distribuţie „cu greutate“

Pe Meda Victor, aflată şi ea la primul rol principal, o puteţi vedea şi pe scena teatrului Odeon, în spectacolul „E doar sfârşitul lumii“, în regia lui Radu Afrim. „A trebuit să fiu mireasa unei nunţi mute pentru a avea onoarea de a lucra alături de maeştri ai scenei româneşti“, a declarat tânăra actriţă, făcând referire la pleiada de mari actori care se regăsesc în distribuţia producţiei. Printre aceştia se numără Tamara Buciuceanu, Victor Rebengiuc, Luminiţa Gheorghiu, Dan Condurache.

Scenele de dragoste condimentează intriga

INTERVIU RAPID

„Mara, personajul meu, este simbolul unei virginităţi rurale atemporale“

EVZ TV: Cum este Mara? Meda Victor: Personajul din film este plin de candoare şi de lumină. Mara este, de fapt, o fată simplă dintr-un sat, care, îndrăgostită de un băiat, reuşeşte să învingă opoziţia familiei. Este simbolul virginităţii unei ruralităţi atemporale şi, în acelaşi timp, al unei tinere fete, de azi, de ieri şi de mâine.

Din fotografiile de la filmări reiese o mare tandreţe între voi, tinerii actori, şi regizor... A fost un schimb permanent pe care eu îl traduc în dar. Cât despre libertatea construirii personajelor, aceasta a fost totală în interiorul spaţiului solid conturat în viziunea regizorală a maestrului.

Înainte de teatru a fost coregrafia, abia apoi a venit filmul; care a fost de fapt traseul tău? Am absolvit Coregrafia, iar spaţiul scenei mi-a descoperit adevărata pasiune, actoria. Filmul „Nunta mută“ a venit în ultimul an al Facultăţii de Teatru.

Au mai venit între timp oferte, în ce producţii te vom mai vedea? Repet cu regizorul Dragoş Golgoţiu pentru spectacolul „Epopeea lui Ghilgameş“, la Teatrul Odeon, cu Florin Piersic Jr. pentru un lungmetraj şi, din nou, cu Horaţiu Mălăele, de data aceasta pentru un spectacol de teatru, „Leonce şi Lena“, de la Comedie.