EXCLUSIV. Un grup de francezi a trăit, timp de aproape o săptămână, printre romii din zona Paşcaniului.

"Eu nu mai vreau să plec în Franţa, nu mai vreau să plec!", strigă, cu disperare aproape, Jonathan. E înfocat de la dans şi obrajii îi sunt la fel de roşii ca şi cămaşa pe care o poartă. E blond, cu ochii de un albastru şters, dar când se prinde în câte un dans drăcesc pe ritmuri ţigăneşti, e la fel de pasionat ca şi cei cărora li s-a alăturat în horă. Poate la fel de înverşunaţi au fost şi cei mânaţi de la spate să se întoarcă în România, când viaţa lor avea mai mult sens pe Coasta de Azur. Şi-au înghiţit umilinţa şi nu şi-au despachetat bagajele ca să se poată strecura înapoi.

Fără politică

Ca să-i înţeleagă mai bine şi ca să afle cum îi poate ajuta, un grup de opt francezi din Marsilia şi Toulon le-a luat urma ţiganilor şi a poposit, săptămâna trecută, în Paşcani. Aici, francezii au învăţat că e "shukar" să trăieşti în "ţigănie", să învârţi în mămăligă la plita din curte, să baţi la potcoave, să te plimbi cu căruţa, să-ţi vezi viitorul în zaţul cafelei şi, când ţi-e mai greu, să încingi un dans din buric, acolo unde te prinde vremea.

Nu au venit să facă politică, unii chiar preferă să nu aducă vorba de Nicholas Sarkozy, în timp ce alţii spun hotărât că nu-l susţin. Şi, dacă în centrul istoric al oraşelor de unde vin, romii s-au instalat cu mic cu mare, şi-au adjudecat colţurile de străzi unde pot cerşi sau locurile de unde pot aduna fier vechi, francezii nu poartă cu ei grija pentru estetica urbei lor.

Vor doar condiţii umane pentru cei care s-au hotărât peste noapte că nu mai vor să li se scrie în buletin "român". Jonathan are un singur crez, care e potrivit şi acum, la o altfel de revoluţie, una multiculturală: "La noi, la francezi, se spune: «Libertate, egalitate, fraternitate »".

Viitorul din ceaşcă

Mioara i-a adunat pe toţi în jurul mesei şi le-a dat în mâini o ceaşcă de cafea. "Când vă beţi cafeaua, trebuie să vă puneţi o dorinţă, poate aveţi un plan, ceva...", le explică ţiganca. Dacă ar fi fost o "ghiceală" adevărată, i-ar fi luat pe fiecare în parte într-o cameră, ca să le poată căuta în suflet pe-ndelete.

Prima îşi face însă curaj să privească viitorul din ceaşcă Isabelle, o negresă frumoasă, care deja i-a cucerit pe români. "Îi mândră de nişte vorbe pe care le ţine în inimă... Eşti foarte apreciată de bărbaţi. Uite, e cineva cu litera M", spune Mioara, cu ochii în cană ca într-un glob de cristal. O singură predicţie e mai greu de tradus pentru Ionuţ, translatorul şi unul dintre organizatorii călătoriei: "Il a fait la lingerie sur le lit" ("Ai căzut cu el la aşternut"). Asta nu-i spune nimic lui Isabelle, care face ochii mari. "Sex, sex", vine în întâmpinarea nedumeririi ghicitoarea şi camera se umple de veselie.

Jonathan e nerăbdător. Vrea să ştie neapărat dacă va avea noroc în dragoste. Mioara îi citeşte asta pe chip şi începe cu ce e mai important. "Aştepţi o veste, îţi plânge inima pentru o veste. Iubeşti pe ascuns. Ai un secret în inimă. Te-ai certat cu prietena ta. E ca vremea prietena asta a ta, aşa-i?". Jonathan se înroşeşte, îşi scoate ochelarii ca să-şi şteargă ochii umeziţi şi recunoaşte în văzul tuturor că tot ce i s-a spus e adevărat. "O să pleci la mai multe drumuri", continuă Mioara. "Spune-i că merge în Italia", îi şopteşte Ionuţ ghicitoarei. "Pleci în Italia", e vestea care îl face pe Jonathan să se emoţioneze peste măsură şi să iasă afară, la aer.

În câteva minute, se întoarce în casă şi-i bagă femeii sub nas telefonul să-i spună dacă fata din poză e "EA". Mioara confirmă, că doar în zaţ i s-a arătat brunetă, deci ea trebuie să fie. Jonathan e mulţumit.

Bani câştigaţi din zaţ şi din fier

Francezii sunt impresionaţi. "Nu mai pot. Mă doare capul de la concentrare. Vă zic mai târziu. Am şi cărţi, vă dau în tarot, în ce vreţi. Mai bine vă dădeam şi în aburul de cafea", încheie sesiunea Mioara.

Ţiganca "a furat" meseria în orfelinat, de la o femeie în vârstă. Viitorul e cel care-i mai aduce un ban în casă, fiindcă e chemată şi în alte judeţe să ghicească. "Îmi dă cât are omul, eu nu am tarif", explică femeia.

În Valea Seacă (localitate în apropiere de Paşcani - n.r.) are gospodărie frumoasă, şi-a dat toţi copiii şi nepoţii la şcoală şi chiar dacă nu are prea mulţi bani, e recunoscătoare. Nu s-a gândit să plece peste hotare, n-ar avea cine să-i crească nepoţii, dar tare ar vrea să se schimbe ceva în modul în care sunt văzuţi romii. "Aşa cum i-am primit noi acuma pe francezi, aşa să fim primiţi şi noi. Să nu mai spună lumea că suntem romi, romi, romi... Nu suntem toţi oameni?".

Tanu, bărbatul Mioarei, a început să bată potcoave. În cămăruţa mică din chirpici s-au în grămădit francezii ca să vadă, în lumina focului din vatră, cum dintr-o bucată moartă de fier iese o potcoavă numai bună de încălţat caii. Tanu e cunoscut în tot Paşcaniul ca fiind bun meseriaş. Pe patru potcoave primeşte 25 de lei, iar, pe vremuri, ajungea să facă şi 100 de bucăţi pe zi, dar s-a îmbolnăvit şi nu mai poate. Chiar şi-aşa, tot n-ar pleca din ţară, are nepoţi de crescut.

"Romii vin în Franţa cu milioanele şi vor toţi să fie francezi, dacă se poate, de a doua zi. Noi îi primim, dar să aibă răbdare." JONATHAN, voluntar francez

TREC ŢIGANII, TREC...

Drumul spre Franţa, pavat cu bune intenţii

"Dacă noi nu le cunoaştem limba, nici cultura sau obiceiurile, nu putem să-i ajutăm cu nimic. Mai mult decât un zâmbet nu putem să le dăm. E complicat, pentru că nu-şi dau copiii la şcoală şi nici locuri de muncă nu-şi prea găsesc. Şi nu avem nici prea mulţi mediatori", povesteşte, din "gura" fierăriei, Benedicte, care e învăţătoare. Îi vede pe romi în stradă în fie care zi. "Mulţi dintre ei adună fier vechi şi îl vând, alţii cerşesc. Iar cei mai mulţi dintre francezi îşi doresc ca ei să trăiască în condiţii normale. Nu rezolvi nimic dacă îi plimbi dintr-o ţară în alta", crede aceasta.

"De ce nu-i trataţi la fel?"

Între timp, în curtea mare a familiei Tanu, s-a încins un dans nebunesc, ca într-o zi de sărbătoare. Din casetofonul aşezat pe geam curg cântece de şatră. Ţigăncile îşi scutură fustele a veselie, franţuzoaicele ţin pasul. Isabelle ţine ritmul cel mai bine, iar Jonathan se străduieşte din răsputeri să bată trotuarul cu aceeaşi putere cu care o face şi Ionuţ. Copiii de pe uliţă s-au adunat la privit.

"De ce? De ce nu scăpaţi şi voi de discriminare? De ce nu-i trataţi la fel?", e înflăcărat Jonathan, care recunoaşte că s-a îndrăgostit de România. "Aveţi obiceiuri atât de frumoase, o cultură deosebită! Şi ospitalitatea cu care am fost întâmpinaţi ne-a impresionat. Am vrea ca romii să fie trataţi ca nişte oameni şi în Franţa, şi aici. Că toţi suntem oameni. Sunt împotriva deciziei lui Sarkozy, a greşit", e opinia lui Jonathan, care lucrează în domeniul protecţiei sociale.

Călătoria în România, în care a învăţat ce-i aia mămăligă, dans ursăresc şi că viitorul nu e aşa de neprevăzut, de vreme ce e fotografiat în urmele de cafea, l-a făcut să-şi dorească şi mai mult să-i ajute pe ţiganii prigoniţi: "Eu nu mi-am cunoscut mama niciodată. Şi toată iubirea asta pe care o am în mine vreau să o ofer celor care au nevoie de ea. Aşa, cum sunt ei...".

Cum devii francez în două zile

"Romii vin în Franţa cu milioanele şi vor toţi să fie francezi. Şi, dacă se poate, chiar de a doua zi. Noi vrem să-i primim, e bine că vor să aibă o viaţă mai bună, dar trebuie să înveţe să aibă răbdare. Actele se fac în două-trei luni, nu în două zile", punctează o altă problemă francezul.

După ce picioarele n-au mai ţinut pasul cu ritmul, francezii s-au aşezat la masa pe care erau întinse calupuri de mămăligă, ciorbă şi sarmale. Au adunat povestiri cât să le ajungă tot drumul înapoi spre casă. Marea aventură a traiului în jurul sobei, cu bani de pe-o zi pe alta, a durat pentru francezi doar şase zile. Pentru romii care visează să a jungă în Franţa ţine însă de-o viaţă.

PROIECT

Voluntari împotriva discriminării

• Francezii veniţi în România pentru a-i cunoaşte pe romi sunt voluntari ai Asociaţiei Secours Catholique, Caritas Franţa, o organizaţie non-guvernamentală care luptă împotriva tuturor formelor de excluziune, promovând echitatea socială.
• Proiectul prin care aceştia au putut să viziteze ţara noastră şi să locuiască acasă la familiile de romi este finanţat de Comisia Europeană, prin programul "Tineret în acţiune". Acesta a fost deja implementat, cu ajutorul Asociaţiei "Gipsy Eye", formată din tineri cu preponderenţă romi, ce activează la nivelul judeţului Iaşi. Asociaţia promovează cultura şi identitatea romilor.